Maleahi 1

1 Prorocia, cuvântul Domnului, către Israel, prin Maleahi:
2 „V-am iubit, zice Domnul! Și voi ziceți: „Cu ce ne-ai iubit?” Nu este Esau frate cu Iacov? – zice Domnul; totuși am iubit pe Iacov,
3 și am urât pe Esau, i-am prefăcut munții într-o pustietate, și moștenirea lui am dat-o șacalilor din pustiu.
4 Iar dacă ar zice Edomul: „Suntem nimiciți, dar vom ridica iarăși dărâmăturile!”, așa vorbește Domnul oștirilor: „Să zidească ei, căci Eu voi surpa, și se vor numi: „Țara răutății” și „Poporul pe care S-a mâniat Domnul pentru totdeauna”!
5 Veți vedea cu ochii voștri lucrul acesta și veți zice: „Mare este Domnul dincolo de hotarele lui Israel!”
6 Un fiu cinstește pe tatăl său și o slugă, pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine? – zice Domnul oștirilor către voi, preoților, care nesocotiți Numele Meu și care ziceți: „Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?”
7 Prin faptul că aduceți pe altarul Meu bucate necurate! Și dacă ziceți: „Cu ce Te-am spurcat?” Prin faptul că ați zis: „Masa Domnului este de disprețuit!”
8 Când aduceți ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Când aduceți una șchioapă sau bolnavă, nu este rău lucrul acesta oare? Ia adu-o dregătorului tău! Te va primi el bine pentru ea, va ține el seama de ea? – zice Domnul oștirilor.
9 Și acum, vă rog, rugați-vă lui Dumnezeu să aibă milă de noi! Vă va primi El cu bunăvoință când mâinile voastre fac astfel de lucruri? – zice Domnul oștirilor.
10 Cine din voi va închide porțile, ca să n-aprindeți degeaba focul pe altarul Meu? N-am nicio plăcere de voi, zice Domnul oștirilor, și darurile de mâncare din mâna voastră nu-Mi sunt plăcute!
11 Căci de la răsăritul soarelui până la asfințit, Numele Meu este mare între neamuri și pretutindeni se arde tămâie în cinstea Numelui Meu și se aduc daruri de mâncare curate; căci mare este Numele Meu între neamuri, zice Domnul oștirilor.
12 Dar voi îl pângăriți prin faptul că ziceți: „Masa Domnului este spurcată și ce aduce ea este o mâncare de disprețuit!”
13 Voi ziceți: „Ce mai osteneală!” și o disprețuiți, zice Domnul oștirilor; și aduceți ce este furat, șchiop sau bolnav. Iată darurile de mâncare pe care le aduceți! Pot Eu să le primesc din mâinile voastre? – zice Domnul.
14 Nu! Blestemat să fie înșelătorul care are în turma lui o vită de parte bărbătească, și totuși juruiește și jertfește Domnului o vită bolnavă! Căci Eu sunt un Împărat mare, zice Domnul oștirilor, și Numele Meu este înfricoșat printre neamuri.