Numeri 21

1 Împăratul Aradului, un canaanit, care locuia la miazăzi, a auzit că Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat împotriva lui Israel și a luat mai mulți prinși de război.
2 Atunci Israel a făcut Domnului o juruință și a zis: „Dacă vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârșire cetățile.”
3 Domnul a auzit glasul lui Israel și a dat pe canaaniți în mâinile lui. Israeliții i-au nimicit cu desăvârșire, pe ei și cetățile lor; și locul acela l-au numit Horma.
4 Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roșie, ca să ocolească țara Edomului. Poporul și-a pierdut răbdarea pe drum
5 și a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-ați scos din Egipt ca să murim în pustiu? Căci nu este nici pâine, nici apă și ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.”
6 Atunci Domnul a trimis împotriva poporului niște șerpi înfocați, care au mușcat poporul, așa încât au murit mulți oameni în Israel.
7 Poporul a venit la Moise și a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta. Roagă-te Domnului, ca să depărteze de la noi acești șerpi.” Moise s-a rugat pentru popor.
8 Domnul a zis lui Moise: „Fă-ți un șarpe înfocat și spânzură-l de o prăjină; oricine este mușcat și va privi spre el va trăi.”
9 Moise a făcut un șarpe de aramă și l-a pus într-o prăjină; și oricine era mușcat de un șarpe și privea spre șarpele de aramă, trăia.
10 Copiii lui Israel au plecat și au tăbărât la Obot.
11 Au plecat din Obot și au tăbărât la Iie-Abarim, în pustiul din fața Moabului, spre răsăritul soarelui.
12 De acolo au plecat și au tăbărât în valea Zered.
13 De acolo au plecat și au tăbărât dincolo de Arnon, care curge prin pustiu, ieșind din ținutul amoriților; căci Arnonul face hotarul Moabului, între Moab și amoriți.
14 De aceea se zice în cartea războaielor Domnului: „Vaheb în Sufa, șuvoaiele Arnonului,
15 și scurgerile șuvoaielor, care se întind înspre Ar și se ating cu hotarul lui Moab.”
16 De acolo s-au dus la Beer. La această fântână, Domnul a zis lui Moise: „Strânge poporul și le voi da apă.”
17 Atunci a cântat Israel cântarea aceasta: „Țâșnește, fântână! Cântați în cinstea ei!
18 Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile, pe care au săpat-o mai marii poporului, cu toiagul de cârmuire, cu toiegele lor!” Din pustiul acesta s-au dus la Matana;
19 din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot;
20 din Bamot, la valea din câmpia Moabului, în vârful muntelui Pisga, care caută spre pustiu.
21 Israel a trimis soli la Sihon, împăratul amoriților, ca să-i spună:
22 „Lasă-mă să trec prin țara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii și nu vom bea apă din fântâni; vom ține drumul împărătesc, până vom trece de ținutul tău.”
23 Sihon n-a îngăduit lui Israel să treacă prin ținutul lui. Sihon a strâns tot poporul și a ieșit înaintea lui Israel, în pustiu. A venit la Iahaț și s-a luptat împotriva lui Israel.
24 Israel l-a bătut cu ascuțișul sabiei și i-a cucerit țara de la Arnon până la Iaboc, până la hotarul copiilor lui Amon; căci hotarul copiilor lui Amon era întărit.
25 Israel a luat toate cetățile acelea și s-a așezat în toate cetățile amoriților, în Hesbon și în toate satele de prin împrejurimi.
26 Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul amoriților. El pornise cu război împotriva împăratului dinainte al Moabului și-i luase toată țara până la Arnon.
27 De aceea zic poeții: „Veniți la Hesbon! Să se zidească din nou și să se întărească cetatea lui Sihon.
28 Căci a ieșit un foc din Hesbon, o flacără din cetatea lui Sihon, și a mistuit pe Ar-Moab, pe locuitorii înălțimilor Arnonului.
29 Vai de tine, Moab! Ești pierdut, poporul lui Chemoș! El a făcut pe fiii lui fugari, și pe fetele lui le-a dat roabe Lui Sihon, împăratul amoriților.
30 Noi am aruncat cu săgețile asupra lor: din Hesbon până la Dibon totul este nimicit; am pustiit până la Nofah, care se întindea până la Medeba.”
31 Israel s-a așezat astfel în țara amoriților.
32 Moise a trimis să iscodească Iaezerul. Au luat satele care țineau de el și au izgonit pe amoriții care erau în ele.
33 Au schimbat apoi drumul și s-au suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, le-a ieșit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor la Edrei.
34 Domnul a zis lui Moise: „Nu te teme de el; căci îl dau în mâinile tale, pe el și tot poporul lui, și toată țara lui; să-i faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon.”
35 Și ei l-au bătut, pe el și pe fiii lui, și tot poporul lui, de n-au lăsat să scape niciunul măcar, și au pus mâna pe țara lui.