1 | Fariseii și câțiva cărturari, veniți din Ierusalim, s-au adunat la Isus. |
2 | Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. – |
3 | Fariseii însă și toți iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. |
4 | Și când se întorc din piață, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le țină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor și a paturilor. – |
5 | Și fariseii și cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se țin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” |
6 | Isus le-a răspuns: „Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. |
7 | Degeaba Mă cinstesc ei, dând învățături care nu sunt decât niște porunci omenești.” |
8 | Voi lăsați porunca lui Dumnezeu și țineți datina așezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri de acestea.” |
9 | El le-a mai zis: „Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră. |
10 | Căci Moise a zis: „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta”; și: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.” |
11 | Voi, dimpotrivă, ziceți: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aș putea ajuta este „Corban”, adică dat lui Dumnezeu, face bine”; |
12 | și nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. |
13 | Și așa, ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta!” |
14 | În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine și le-a zis: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți. |
15 | Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om aceea-l spurcă. |
16 | Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.” |
17 | După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. |
18 | El le-a zis: „Și voi sunteți așa de nepricepuți? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? |
19 | Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară în hazna.” A zis astfel, făcând toate bucatele curate. |
20 | El le-a mai zis: „Ce iese din om aceea spurcă pe om. |
21 | Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, |
22 | furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. |
23 | Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și spurcă pe om.” |
24 | Isus a plecat de acolo și S-a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo; dar n-a putut să rămână ascuns. |
25 | Căci îndată, o femeie, a cărei fetiță era stăpânită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El și a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. |
26 | Femeia aceasta era o grecoaică, de obârșie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. |
27 | Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii; căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.” |
28 | „Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.” |
29 | Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiica ta.” |
30 | Și când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; și ieșise dracul din ea. |
31 | Isus a părăsit ținutul Tirului și a venit iarăși prin Sidon la Marea Galileii, trecând prin ținutul Decapole. |
32 | I-au adus un surd care vorbea cu anevoie și L-au rugat să-Și pună mâinile peste el. |
33 | El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi și i-a atins limba cu scuipatul Lui. |
34 | Apoi, Și-a ridicat ochii spre cer, a suspinat și a zis: „Efata”, adică: „Deschide-te!” |
35 | Îndată i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba și a vorbit foarte deslușit. |
36 | Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult. |
37 | Ei erau uimiți peste măsură de mult și ziceau: „Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți să vorbească.” |