Luca 2

1 În vremea aceea a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.
2 Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.
3 Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
4 Iosif s-a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa și din seminția lui David –
5 să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
6 Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.
7 Și a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.
8 În ținutul acela erau niște păstori care stăteau afară în câmp și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
9 Și iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare.
10 Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
11 astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
12 Iată semnul, după care-L veți cunoaște: veți găsi un Prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.”
13 Și deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând:
14 „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.”
15 După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alții: „Haidem să mergem până la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”
16 S-au dus în grabă și au găsit pe Maria, pe Iosif, și Pruncul culcat în iesle.
17 După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.
18 Toți cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.
19 Maria păstra toate cuvintele acelea și se gândea la ele în inima ei.
20 Și păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră și văzuseră și care erau întocmai cum li se spusese.
21 Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele Isus, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.
22 Și, când s-au împlinit zilele pentru curățarea lor, după Legea lui Moise, Iosif și Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfățișeze înaintea Domnului –
23 după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului” –
24 și ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.
25 Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viață sfântă și era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era peste el.
26 Duhul Sfânt îl înștiințase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
27 El a venit în Templu, mânat de Duhul. Și, când au adus părinții înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
28 Simeon L-a luat în brațe, a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis:
29 „Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.
30 Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta,
31 pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor,
32 lumina care să lumineze Neamurile și slava poporului Tău, Israel.”
33 Tatăl și mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.
34 Simeon i-a binecuvântat și a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbușirea și ridicarea multora în Israel și să fie un semn care va stârni împotrivire.
35 Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.”
36 Mai era acolo și o prorociță, Ana, fata lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era foarte înaintată în vârstă și trăise cu bărbatul ei șapte ani după fecioria ei.
37 Rămasă văduvă și fiind în vârstă de optzeci și patru de ani, Ana nu se depărta de Templu, și zi și noapte slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni.
38 A venit și ea în același ceas și a început să laude pe Dumnezeu și să vorbească despre Isus tuturor celor ce așteptau mântuirea Ierusalimului.
39 După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif și Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.
40 Iar Pruncul creștea și Se întărea; era plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.
41 Părinții lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paștilui.
42 Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.
43 Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinții Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta.
44 Au crezut că este cu tovarășii lor de călătorie și au mers cale de o zi și L-au căutat printre rudele și cunoscuții lor.
45 Dar nu L-au găsit și s-au întors la Ierusalim să-L caute.
46 După trei zile, L-au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări.
47 Toți care-L auzeau, rămâneau uimiți de priceperea și răspunsurile Lui.
48 Când L-au văzut părinții Lui, au rămas înmărmuriți; și mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat așa cu noi? Iată că tatăl Tău și eu Te-am căutat cu îngrijorare.”
49 El le-a zis: „De ce M-ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?”
50 Dar ei n-au înțeles spusele Lui.
51 Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret și le era supus. Mama Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.
52 Și Isus creștea în înțelepciune, în statură, și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.