Ioan 4

1 Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan.
2 Însă Isus nu boteza El însuși, ci ucenicii Lui.
3 Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea.
4 Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
5 a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.
6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.
7 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.
8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.
9 Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. –
10 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.”
11 „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie?
12 Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?”
13 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete.
14 Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va țâșni în viața veșnică.”
15 „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot.”
16 „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău și vino aici”.
17 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.
18 Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
19 „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că ești proroc.
20 Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”
21 „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22 Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci Mântuirea vine de la iudei.
23 Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.
24 Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.”
25 „Știu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”
26 Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”
27 Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau: „Despre ce vorbești cu ea?”
28 Atunci femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor:
29 „Veniți de vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?”
30 Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.
31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învățătorule, mănâncă!”
32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți.”
33 Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”
34 Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.
35 Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: ridicați-vă ochii și priviți holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriș.
36 Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică; pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp.
37 Căci, în această privință, este adevărată zicerea: „Unul seamănă, iar altul seceră.”
38 Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.”
39 Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”
40 Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile.
41 Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.
42 Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”
43 După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să Se ducă în Galileea.
44 Căci El însuși spusese că un proroc nu este prețuit în patria sa.
45 Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră și ei la praznic.
46 Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav.
47 Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui care era pe moarte.
48 Isus i-a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!”
49 Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu.”
50 „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăiește.” Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a pornit la drum.
51 Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește.
52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.”
53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și a crezut el și toată casa lui.
54 Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.