1 Corinteni 15

1 Vă fac cunoscut, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas
2 și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut.
3 V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
4 că a fost îngropat, și a înviat a treia zi, după Scripturi;
5 și că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
6 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit.
7 În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
8 După ei toți, ca unei stârpituri, mi S-a arătat și mie.
9 Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
10 Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toți: totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine.
11 Astfel, dar, ori eu, ori ei, noi așa propovăduim, și voi așa ați crezut.
12 Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morților?
13 Dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n-a înviat.
14 Și, dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, și zadarnică este și credința voastră.
15 Ba încă noi suntem descoperiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu; fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morții nu învie.
16 Căci, dacă nu învie morții, nici Hristos n-a înviat.
17 Și, dacă n-a înviat Hristos, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre,
18 și prin urmare, și cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți.
19 Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii!
20 Dar acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți.
21 Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților.
22 Și, după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos;
23 dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.
24 În urmă, va veni sfârșitul, când El va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și orice putere.
25 Căci trebuie ca El să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale.
26 Vrăjmașul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.
27 Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înțelege că afară de Cel ce I-a supus totul.
28 Și când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți.
29 Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morți? Dacă nu învie morții nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morți?
30 Și de ce suntem noi în primejdie în orice clipă?
31 În fiecare zi eu sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraților, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.
32 Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu învie morții, atunci „să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri”.
33 Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune”.
34 Veniți-vă în fire, cum se cuvine, și nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu: spre rușinea voastră o spun.
35 Dar va zice cineva: „Cum învie morții? Și cu ce trup se vor întoarce?”
36 Nebun ce ești! Ce semeni tu nu învie, dacă nu moare mai întâi.
37 Și când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânță.
38 Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei.
39 Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor.
40 Tot așa, sunt trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta este strălucirea trupurilor cerești, și alta a trupurilor pământești.
41 Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, și alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea.
42 Așa este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire, și învie în neputrezire;
43 este semănat în ocară, și învie în slavă; este semănat în neputință, și învie în putere.
44 Este semănat trup firesc, și învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc.
45 De aceea este scris: „Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viață.
46 Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă.
47 Omul dintâi este din pământ, pământesc; Omul al doilea este din cer.
48 Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; cum este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești.
49 Și, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot așa vom purta și chipul Celui ceresc.
50 Ce spun eu, fraților, este că nu poate carnea și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu; și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea.
51 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați,
52 într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați.
53 Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
54 Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghițită de biruință.
55 Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?”
56 Boldul morții este păcatul; și puterea păcatului este Legea.
57 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!
58 De aceea, preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.