| 1 | Eu, Pavel, vă rog, prin blândețea și bunătatea lui Hristos – eu, cel „smerit când sunt de față în mijlocul vostru, și plin de îndrăzneală împotriva voastră, când sunt departe” – |
| 2 | vă rog, dar, să nu mă faceți ca, atunci când voi fi de față, să alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o întrebuințez împotriva unora care își închipuie că noi suntem mânați de firea pământească. |
| 3 | Măcar că trăim în firea pământească, totuși nu ne luptăm călăuziți de firea pământească. |
| 4 | Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. |
| 5 | Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu; și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. |
| 6 | Îndată ce se va săvârși ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare. |
| 7 | La înfățișare vă uitați? Dacă cineva crede că „este al lui Hristos”, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot așa suntem și noi. |
| 8 | Și, chiar dacă m-aș lăuda ceva mai mult cu stăpânirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu mi-ar fi rușine. |
| 9 | Zic așa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoșez prin epistolele mele. |
| 10 | „De fapt”, zic ei, „epistolele lui sunt cu greutate și pline de putere; dar, când este de față el însuși, este moale, și cuvântul lui n-are nicio greutate.” |
| 11 | Cine judecă așa să fie încredințat că, așa cum suntem în vorbă, în epistolele noastre, când nu suntem de față, tot așa vom fi și în faptă, când vom fi de față! |
| 12 | Negreșit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înșiși și se pun alături ei cu ei înșiși, sunt fără pricepere. |
| 13 | Noi însă nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru ca să ajungem până la voi. |
| 14 | Nu ne întindem prea mult, ca și când n-am fi ajuns până la voi, căci, în adevăr, până la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos. |
| 15 | Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică, nu ne lăudăm cu ostenelile altuia; ci avem nădejdea că, dacă credința voastră crește, va crește și câmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră. |
| 16 | Așa că vom putea propovădui Evanghelia și în ținuturile care sunt dincolo de al vostru, fără să intrăm în câmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute de-a gata. |
| 17 | Ci „oricine se laudă să se laude în Domnul.” |
| 18 | Pentru că nu cine se laudă singur va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă. |
