1 |
Începem noi iarăși să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuință, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau de la voi? |
2 |
Voi sunteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii. |
3 |
Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu; nu pe niște table din piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne. |
4 |
Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. |
5 |
Nu că noi, prin noi înșine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, |
6 |
care ne-a și făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viața. |
7 |
Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă și săpată în pietre, era cu atâta slavă, încât fiii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii asupra feței lui Moise, din pricina strălucirii feței lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, |
8 |
cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? |
9 |
Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire? |
10 |
Și, în privința aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. |
11 |
În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător! |
12 |
Fiindcă avem, dar, o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală |
13 |
și nu facem ca Moise, care își punea o maramă peste față, pentru ca fiii lui Israel să nu-și pironească ochii asupra sfârșitului a ceea ce era trecător. |
14 |
Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. |
15 |
Da, până astăzi, când se citește Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. |
16 |
Dar, ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată. |
17 |
Căci Domnul este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. |
18 |
Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. |