Judecători 20

1 Toți copiii lui Israel au ieșit de la Dan până la Beer-Șeba și țara Galaadului, și adunarea s-a strâns ca un singur om înaintea Domnului, la Mițpa.
2 Căpeteniile întregului popor, toate semințiile lui Israel, au venit în adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de oameni pedeștri, care scoteau sabia.
3 Și fiii lui Beniamin au auzit că se suiseră copiii lui Israel la Mițpa. Copiii lui Israel au zis: „Spuneți cum s-a întâmplat această nelegiuire?”
4 Atunci levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvântul și a zis: „Ajunsesem, împreună cu țiitoarea mea, la Ghibeea lui Beniamin, ca să rămânem peste noapte acolo.
5 Locuitorii din Ghibeea s-au sculat împotriva mea și au înconjurat noaptea casa în care eram. Aveau de gând să mă omoare; au siluit pe țiitoarea mea până când a murit.
6 Mi-am luat țiitoarea și am tăiat-o în bucăți, pe care le-am trimis în tot ținutul moștenirii lui Israel; căci au săvârșit o nelegiuire și o mișelie în Israel.
7 Iată-vă pe toți, copii ai lui Israel; sfătuiți-vă și luați o hotărâre aici!”
8 Tot poporul s-a sculat ca un singur om și a zis: „Niciunul din noi să nu se ducă în cortul lui și nimeni să nu se întoarcă acasă.
9 Iată acum ce vom face cetății Ghibeea: să mergem împotriva ei după cum vom ieși la sorți.
10 Să luăm din toate semințiile lui Israel zece oameni din o sută, o sută dintr-o mie și o mie din zece mii; ei să se ducă să caute merinde pentru popor pentru ca, la întoarcerea lor, să facem cetății Ghibeea din Beniamin, potrivit cu toată mișelia pe care a făcut-o ea în Israel.”
11 Astfel toți bărbații lui Israel s-au strâns împotriva cetății, uniți ca un singur om.
12 Semințiile lui Israel au trimis niște oameni în toate familiile lui Beniamin, ca să-i spună: „Ce înseamnă nelegiuirea aceasta care s-a făcut între voi?
13 Scoateți afară acum pe oamenii aceia stricați din Ghibeea ca să-i omorâm și să curățăm răul din mijlocul lui Israel.” Dar beniamiții n-au vrut să asculte glasul fraților lor, copiii lui Israel.
14 Beniamiții au ieșit din cetățile lor și s-au strâns la Ghibeea ca să lupte împotriva copiilor lui Israel.
15 Numărul beniamiților ieșiți în ziua aceea din cetăți a fost de douăzeci și șase de mii de oameni care scoteau sabia, fără să se mai socotească și locuitorii din Ghibeea, care alcătuiau șapte sute de oameni aleși.
16 În tot poporul acesta, erau șapte sute de oameni aleși care nu se slujeau de mâna dreaptă; toți aceștia, aruncând o piatră cu praștia, puteau să ochească un fir de păr și nu dădeau greș.
17 S-a făcut și numărătoarea bărbaților lui Israel, afară de ai lui Beniamin, și s-au găsit patru sute de mii care scoteau sabia, toți bărbați de război.
18 Și copiii lui Israel s-au sculat, s-au suit la Betel și au întrebat pe Dumnezeu, zicând: „Cine din noi să se suie întâi ca să lupte împotriva fiilor lui Beniamin?” Domnul a răspuns: „Iuda să se suie întâi.”
19 Copiii lui Israel au pornit dis-de-dimineață și au tăbărât la Ghibeea.
20 Și bărbații lui Israel au înaintat ca să înceapă lupta împotriva bărbaților lui Beniamin și s-au așezat în linie de bătaie împotriva lor, înaintea cetății Ghibeea.
21 Fiii lui Beniamin au ieșit din Ghibeea și în ziua aceea au culcat la pământ douăzeci și două de mii de oameni din Israel.
22 Poporul, bărbații lui Israel, s-au îmbărbătat și s-au așezat din nou în linie de bătaie în locul unde se așezaseră în ziua întâi.
23 Și copiii lui Israel s-au suit și au plâns înaintea Domnului până seara; au întrebat pe Domnul și au zis: „Să mă mai sui la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin?” Domnul a răspuns: „Suiți-vă împotriva lui.”
24 Copiii lui Israel au înaintat împotriva fiilor lui Beniamin, în ziua a doua.
25 Și în aceeași zi, beniamiții le-au ieșit înainte din Ghibeea și iarăși au culcat la pământ optsprezece mii de oameni din copiii lui Israel, toți în stare să poarte armele.
26 Toți copiii lui Israel și tot poporul s-au suit și au venit la Betel; au plâns și au rămas acolo înaintea Domnului, au postit în ziua aceea până seara și au adus arderi de tot și jertfe de mulțumire înaintea Domnului.
27 Și copiii lui Israel au întrebat pe Domnul – acolo se găsea atunci chivotul legământului lui Dumnezeu,
28 și Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea pe vremea aceea înaintea lui Dumnezeu – și au zis: „Să mai pornesc la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin sau să mă las?” Domnul a răspuns: „Suiți-vă, căci mâine îi voi da în mâinile voastre.”
29 Atunci Israel a pus niște oameni la pândă în jurul cetății Ghibeea.
30 Copiii lui Israel s-au suit împotriva fiilor lui Beniamin, a treia zi, și s-au așezat în linie de bătaie înaintea cetății Ghibeea, ca și în celelalte dăți.
31 Și fiii lui Beniamin au ieșit înaintea poporului și au fost trași departe de cetate. Au început să lovească de moarte în popor, ca și în celelalte dăți, pe drumurile cele mari, care suie: unul la Betel și altul la Ghibeea prin câmpie, și au ucis aproape treizeci de bărbați din Israel.
32 Fiii lui Beniamin ziceau: „Iată-i bătuți înaintea noastră ca și mai înainte!” Dar copiii lui Israel ziceau: „Să fugim și să-i tragem departe de cetate, la drumul mare.”
33 Toți bărbații lui Israel și-au părăsit locurile și s-au înșiruit de bătaie la Baal-Tamar; și oamenii lui Israel, care stăteau la pândă, s-au aruncat din locul în care erau, din Maare-Ghibeea.
34 Zece mii de oameni aleși din tot Israelul au ajuns înaintea cetății Ghibeea. Lupta a fost aprigă, și beniamiții nu-și închipuiau prăpădul prin care aveau să treacă.
35 Domnul a bătut pe Beniamin înaintea lui Israel, și copiii lui Israel au ucis în ziua aceea douăzeci și cinci de mii o sută de oameni din Beniamin, toți în stare să poarte armele.
36 Fiii lui Beniamin credeau că bărbații lui Israel sunt bătuți, căci aceștia făceau loc beniamiților și se bizuiau pe oamenii pe care-i puseseră la pândă împotriva cetății Ghibeea.
37 Oamenii de la pândă s-au aruncat repede asupra cetății Ghibeea, au pornit înainte și au trecut toată cetatea prin ascuțișul sabiei.
38 După un semn asupra căruia se învoiseră cu bărbații lui Israel, cei de la pândă aveau să facă să se înalțe din cetate un fum gros.
39 Atunci bărbații lui Israel s-au întors în luptă. Beniamiții le omorâseră aproape treizeci de oameni și ziceau: „Negreșit, iată-i bătuți înaintea noastră ca în cea dintâi luptă!”
40 Dar un fum gros începea să se înalțe atunci din cetate. Beniamiții s-au uitat înapoi; și iată că flăcările se ridicau din cetatea întreagă spre cer.
41 Bărbații lui Israel se întorseseră; și bărbații lui Beniamin s-au înspăimântat, văzând prăpădul care avea să-i ajungă.
42 Au dat dosul înaintea bărbaților lui Israel și au fugit pe calea care duce în pustiu. Dar năvălitorii s-au luat după ei, iar pe cei ce ieșiseră din cetate i-au culcat la pământ, căci îi prinseseră la mijloc.
43 Au înconjurat pe Beniamin, l-au gonit și l-au zdrobit de îndată ce voia să se odihnească, până în fața cetății Ghibeea înspre soare-răsare.
44 Optsprezece mii de bărbați au căzut din Beniamin, toți voinici.
45 Din cei ce au dat dosul ca să fugă spre pustiu, la stânca Rimon, bărbații lui Israel au nimicit cinci mii pe drumuri; i-au urmărit până la Ghideom și au ucis din ei două mii.
46 Întreg numărul beniamiților care au pierit în ziua aceea a fost de douăzeci și cinci de mii de oameni în stare să poarte armele, toți voinici.
47 Șase sute de oameni erau cei ce dăduseră dosul și fugiseră spre pustiu, la stânca Rimon; acolo au rămas patru luni.
48 Bărbații lui Israel s-au întors la fiii lui Beniamin și i-au trecut prin ascuțișul sabiei, de la oamenii din cetăți până la dobitoace și tot ce au găsit. Au pus de asemenea foc tuturor cetăților pe care le-au găsit în cale.