| 1 |
Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu și l-au dus din Eben-Ezer la Asdod. |
| 2 |
După ce au pus mâna pe chivotul lui Dumnezeu, filistenii l-au dus în casa lui Dagon și l-au așezat lângă Dagon. |
| 3 |
A doua zi, asdodienii, care se sculaseră dis-de-dimineață, au găsit pe Dagon întins cu fața la pământ, înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon și l-au pus înapoi la locul lui. |
| 4 |
Și a doua zi, sculându-se dis-de-dimineață, au găsit pe Dagon întins cu fața la pământ, înaintea chivotului Domnului; capul lui Dagon și cele două mâini ale lui erau tăiate pe prag și nu-i rămăsese decât trunchiul. |
| 5 |
De aceea, până în ziua de azi, preoții lui Dagon și toți cei ce intră în casa lui Dagon, la Asdod, nu calcă pe prag. |
| 6 |
Mâna Domnului a apăsat asupra celor din Asdod și i-a pustiit; i-a lovit cu bube la șezut, atât în Asdod, cât și în ținutul lui. |
| 7 |
Când au văzut că așa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel să nu rămână la noi, căci mâna Lui apasă asupra noastră și asupra lui Dagon, dumnezeul nostru.” |
| 8 |
Și au trimis și au adunat la ei pe toți domnitorii filistenilor și au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?” Domnitorii au răspuns: „Să se ducă la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.” Și au dus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel. |
| 9 |
Dar după ce a fost dus acolo, mâna Domnului a apăsat asupra cetății, și a fost o mare groază; a lovit pe oamenii cetății de la mic la mare, și au avut o spuzeală de bube la șezut. |
| 10 |
Atunci au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Când a intrat chivotul lui Dumnezeu în Ecron, ecroniții au strigat: „Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare, pe noi și poporul nostru.” |
| 11 |
Și au trimis și au strâns pe toți domnitorii filistenilor și au zis: „Trimiteți înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; să se întoarcă la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi și poporul nostru.” Căci în toată cetatea era o groază de moarte, și mâna lui Dumnezeu apăsa cu putere. |
| 12 |
Oamenii care nu mureau erau loviți cu bube la șezut, și țipetele cetății se înălțau până la cer. |