1 | M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu. |
2 | Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine! |
3 | Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi? |
4 | Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om? |
5 | Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui, |
6 | ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu, |
7 | cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta? |
8 | Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti! |
9 | Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă? |
10 | Nu m'ai muls ca laptele? |
11 | M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine; |
12 | mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta. |
13 | Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd: |
14 | că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea. |
15 | Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea. |
16 | Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat, |
17 | Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri. |
18 | Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut! |
19 | Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt! |
20 | Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin, |
21 | înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc, |
22 | în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!`` |