| 1 | Iov a luat cuvîntul şi a zis: |
| 2 | ,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi. |
| 3 | Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale? |
| 4 | Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi, |
| 5 | v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea? |
| 6 | Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează? |
| 7 | Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa! |
| 8 | M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă. |
| 9 | Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui. |
| 10 | Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine. |
| 11 | Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi. |
| 12 | Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă. |
| 13 | Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt, |
| 14 | mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic. |
| 15 | Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă. |
| 16 | Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele. |
| 17 | Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată. |
| 18 | Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine! |
| 19 | Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte. |
| 20 | Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi, |
| 21 | să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui. |
| 22 | Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce. |
