| 1 | Iov a luat cuvîntul şi a zis: |
| 2 | ,,Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre? |
| 3 | Iată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa? |
| 4 | Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta. |
| 5 | Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat? |
| 6 | Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui. |
| 7 | Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este! |
| 8 | Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele. |
| 9 | M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap, |
| 10 | m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac. |
| 11 | S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş. |
| 12 | Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu. |
| 13 | A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine. |
| 14 | Rudele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat. |
| 15 | Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut. |
| 16 | Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba. |
| 17 | Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele. |
| 18 | Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc. |
| 19 | Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea. |
| 20 | Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi. |
| 21 | Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit. |
| 22 | Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea? |
| 23 | Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte; |
| 24 | aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie... |
| 25 | Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt. |
| 26 | Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu. |
| 27 | Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu. |
| 28 | Atunci veţi zice: ,Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută. |
| 29 | Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o Iudacată.`` |
