| 1 | Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis: |
| 2 | ,,Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte de cît lui. |
| 3 | Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cîştiga El? |
| 4 | Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare, şi intră la Iudacată cu tine? |
| 5 | Nu -i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr? |
| 6 | Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi. |
| 7 | Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîne omului flămînd. |
| 8 | Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază. |
| 9 | Dădeai afară pe văduve cu mînile goale, şi braţele orfanilor le frîngeai. |
| 10 | Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te -a apucat groaza dintr'o dată. |
| 11 | Nu vezi dar acest întunerec, aceste ape multe cari te năpădesc? |
| 12 | Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este! |
| 13 | Şi tu zici: ,Ce ştie Dumnezeu? Poate să Iudace El prin întunerecul de nori? |
| 14 | Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abea dacă o străbate!` |
| 15 | Ce! vrei s'apuci pe calea străveche, pe care au urmat -o cei nelegiuiţi, |
| 16 | cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge? |
| 17 | Ei ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi! Ce ne poate face Cel Atot puternic?` |
| 18 | Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. -Departe de mine sfatul celor răi! - |
| 19 | Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va rîde de ei |
| 20 | şi va zice: ,Iată pe protivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!` |
| 21 | Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăş de fericire. |
| 22 | Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui. |
| 23 | Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atot puternic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău. |
| 24 | Aruncă dar aurul în ţărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor! |
| 25 | Şi atunci Cel Atot puternic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta. |
| 26 | Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu. |
| 27 | Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele. |
| 28 | Pe ce vei pune mîna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina. |
| 29 | Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi. |
| 30 | El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mînilor tale.`` |
