| 1 | Iov a luat cuvîntul şi a zis: |
| 2 | ,,Cît de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere! |
| 3 | Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală! |
| 4 | Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine? |
| 5 | Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt ape şi supt locuitorii lor; |
| 6 | înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adîncul n'are acoperiş. |
| 7 | El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic. |
| 8 | Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor. |
| 9 | Acopere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el. |
| 10 | A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întunerec. |
| 11 | Stîlpii cerului se clatină, şi se înspăimîntă la ameninţarea Lui. |
| 12 | Prin puterea Lui turbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia. |
| 13 | Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge şarpele fugar. |
| 14 | Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?`` |
