| 1 | Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis: |
| 2 | ,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu, |
| 3 | cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec! |
| 4 | Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu, |
| 5 | cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu; |
| 6 | cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn! |
| 7 | Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă, |
| 8 | tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare. |
| 9 | Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură. |
| 10 | Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii. |
| 11 | Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda. |
| 12 | Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin. |
| 13 | Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei. |
| 14 | Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban. |
| 15 | Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior. |
| 16 | Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut. |
| 17 | Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi. |
| 18 | Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul. |
| 19 | Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele. |
| 20 | Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.` |
| 21 | Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele. |
| 22 | După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare. |
| 23 | Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară. |
| 24 | Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea. |
| 25 | Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi. |
