| 1 | După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut. |
| 2 | A luat cuvîntul şi a zis: |
| 3 | ,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut, |
| 4 | Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea! |
| 5 | S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte! |
| 6 | Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni! |
| 7 | Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! |
| 8 | Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul; |
| 9 | să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei! |
| 10 | Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei. |
| 11 | Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei? |
| 12 | Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte? |
| 13 | Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni |
| 14 | cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte, |
| 15 | cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint. |
| 16 | Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina! |
| 17 | Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri. |
| 18 | Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului; |
| 19 | cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său. |
| 20 | Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet, |
| 21 | cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară, |
| 22 | cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? - |
| 23 | Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile? |
| 24 | Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa. |
| 25 | De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte! |
| 26 | N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.`` |
