| 1 | Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie? |
| 2 | Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca? |
| 3 | Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce? |
| 4 | Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie? |
| 5 | Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele? |
| 6 | Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori? |
| 7 | Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi? |
| 8 | Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti. |
| 9 | Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt! |
| 10 | Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă? |
| 11 | Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu. |
| 12 | Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui. |
| 13 | Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui? |
| 14 | Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare! |
| 15 | Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete; |
| 16 | se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele. |
| 17 | Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi. |
| 18 | Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor. |
| 19 | Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea. |
| 20 | Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte. |
| 21 | Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări. |
| 22 | Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza. |
| 23 | Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite. |
| 24 | Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt. |
| 25 | Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă. |
| 26 | Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic. |
| 27 | Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred. |
| 28 | Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el. |
| 29 | Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor. |
| 30 | Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi. |
| 31 | Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir. |
| 32 | În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn. |
| 33 | Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic. |
| 34 | Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.`` |
