| 1 | Iov a luat cuvîntul şi a zis: |
| 2 | ,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu? |
| 3 | Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur. |
| 4 | A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit? |
| 5 | El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa. |
| 6 | Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii. |
| 7 | Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui. |
| 8 | Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării. |
| 9 | El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi. |
| 10 | El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr. |
| 11 | Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc. |
| 12 | Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?`` |
| 13 | Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei. |
| 14 | Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg? |
| 15 | Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog Iudacătorului. |
| 16 | Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul; |
| 17 | El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile, |
| 18 | care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune. |
| 19 | Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra? |
| 20 | Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat. |
| 21 | Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa. |
| 22 | Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat. |
| 23 | Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat. |
| 24 | Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii Iudacătorilor; de nu El, apoi cine altul? |
| 25 | Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea; |
| 26 | trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii. |
| 27 | Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,` |
| 28 | sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat. |
| 29 | Şi dacă voi fi Iudacat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba? |
| 30 | Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie, |
| 31 | Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine! |
| 32 | Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la Iudacată. |
| 33 | Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi. |
| 34 | Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui. |
| 35 | Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine. |
