| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea! |
| 2 | Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă, |
| 3 | mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei. |
| 4 | Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune. |
| 5 | Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea. |
| 6 | Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui! |
| 7 | Cînd va fi Iudacat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat! |
| 8 | Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul! |
| 9 | Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă! |
| 10 | Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată! |
| 11 | Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui! |
| 12 | Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui! |
| 13 | Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor! |
| 14 | Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui! |
| 15 | Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt, |
| 16 | pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită! |
| 17 | Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el! |
| 18 | Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase! |
| 19 | Deaceea, să -i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins! |
| 20 | Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine! |
| 21 | Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă! |
| 22 | Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu. |
| 23 | Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă. |
| 24 | Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune. |
| 25 | Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap. |
| 26 | Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta! |
| 27 | Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta! |
| 28 | Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura. |
| 29 | Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta! |
| 30 | Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii; |
| 31 | căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc. |
