| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, |
| 2 | ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul. |
| 3 | Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele. |
| 4 | Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. |
| 5 | Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine. |
| 6 | O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde. |
| 7 | Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? |
| 8 | Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; |
| 9 | Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, |
| 10 | şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. |
| 11 | Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!`` |
| 12 | Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina. |
| 13 | Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele: |
| 14 | Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! |
| 15 | Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului. |
| 16 | Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. |
| 17 | Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor! |
| 18 | Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine. |
| 19 | O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge! |
| 20 | Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi! |
| 21 | Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta? |
| 22 | Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei. |
| 23 | Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile! |
| 24 | Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei! |
