| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă de oamenii asupritori, |
| 2 | cari cugetă lucruri rele în inima lor, şi sînt totdeauna gata să aţîţe războiul! |
| 3 | Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpîrcă. - |
| 4 | Păzeşte-mă, Doamne, de mîinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, cari se gîndesc să mă doboare! |
| 5 | Nişte îngîmfaţi îmi întind curse şi laţuri, pun reţele dealungul drumului, şi îmi întind capcane. -(Oprire). |
| 6 | Eu zic Domnului: ,,Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele! |
| 7 | Doamne, Dumnezeule, tăria mîntuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.`` |
| 8 | Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să -i izbutească planurile, ca să nu se fălească! -(Oprire). |
| 9 | Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor! |
| 10 | Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! În foc să fie aruncaţi, în adîncuri, de unde să nu se mai scoale! |
| 11 | Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pămînt, şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi -l duce la pierzanie. |
| 12 | Ştiu că Domnul face dreptate celui obijduit, dreptate celor lipsiţi. |
| 13 | Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta. |
