| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! |
| 2 | Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea! |
| 3 | Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei. |
| 4 | Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii; |
| 5 | mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii. |
| 6 | Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui. |
| 7 | Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase. |
| 8 | Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea. |
| 9 | A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui. |
| 10 | Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului. |
| 11 | Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri. |
| 12 | Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc. |
| 13 | Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc. |
| 14 | A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă. |
| 15 | Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale. |
| 16 | El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; . 7. |
| 17 | m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine. |
| 18 | Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu. |
| 19 | El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte. |
| 20 | Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele: |
| 21 | căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu. |
| 22 | Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui. |
| 23 | Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea. |
| 24 | Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui. |
| 25 | Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit; |
| 26 | cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui. |
| 27 | Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe. |
| 28 | Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu. |
| 29 | Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. |
| 30 | Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. |
| 31 | Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru? |
| 32 | Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. |
| 33 | El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele |
| 34 | El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă. |
| 35 | Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare. |
| 36 | Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele. |
| 37 | Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc. |
| 38 | Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele. |
| 39 | Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele. |
| 40 | Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc. |
| 41 | Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde! |
| 42 | Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe. |
| 43 | Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus. |
| 44 | El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc. |
| 45 | Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor. |
| 46 | Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele, |
| 47 | Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele, |
| 48 | şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor. |
| 49 | Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău. |
| 50 | El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie. |
