| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului.) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: ,,Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.`` |
| 2 | Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvîrşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura. |
| 3 | Cuvintele gurii lui sînt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele. |
| 4 | În aşternutul lui se gîndeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul. |
| 5 | Bunătatea Ta, Doamne, ajunge pînă la ceruri, şi credincioşia Ta pînă la nori. |
| 6 | Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi Iudacăţile Tale sînt ca Adîncul cel mare. Doamne, Tu sprijineşti pe oameni şi pe dobitoace! |
| 7 | Cît de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost. |
| 8 | Se satură de belşugul Casei Tale, şi -i adăpi din şivoiul desfătărilor Tale. |
| 9 | Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina. |
| 10 | Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste ceice Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită! |
| 11 | Să nu m'ajungă piciorul celui mîndru, şi să nu mă pună pe fugă mîna celor răi. |
| 12 | Ceice fac fărădelegea au şi început să cadă; sînt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale. |
