| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. O cîntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele! |
| 2 | Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt, |
| 3 | din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mînie. |
| 4 | Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii, |
| 5 | mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii. |
| 6 | Eu zic: ,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!`` |
| 7 | Da, aş fugi departe de tot, şi m'aş duce să locuiesc în pustie. -(Oprire). |
| 8 | Aş fugi în grabă la un adăpost de vîntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta. |
| 9 | Nimiceşte -i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri; |
| 10 | zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sînt în sînul ei; |
| 11 | răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei. |
| 12 | Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m'aş ascunde dinaintea lui. |
| 13 | Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine! |
| 14 | Noi, cari trăiam împreună într'o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu! |
| 15 | Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor. |
| 16 | Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa. |
| 17 | Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu. |
| 18 | Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sînt împotriva mea! |
| 19 | Dumnezeu va auzi, şi -i va smeri, El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu. |
| 20 | Ei pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legămîntul. |
| 21 | Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii. |
| 22 | Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit. |
| 23 | Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine! |
