| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, cînd gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrajmaşului de care mă tem! |
| 2 | Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi! |
| 3 | Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi, |
| 4 | ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică. |
| 5 | Ei se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse, şi zic: ,,Cine ne va vedea? |
| 6 | Pun la cale nelegiuiri, şi zic: ,,Iată-ne gata, planul este făcut!`` O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia! |
| 7 | Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată iată -i loviţi. |
| 8 | Limba lor le -a pricinuit căderea; şi toţi cei ce -i văd, clatină din cap. |
| 9 | Toţi oamenii sînt cuprinşi de frică, şi mărturisesc: ,,Iată ce a făcut Dumnezeu,`` şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui! |
| 10 | Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sînt fericiţi. |
