| 1 | (O cîntare de jale a lui David. Cîntată Domnului din pricina cuvintelor Beniamitului Cuş.) Doamne, Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea! Scapă-mă de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă, |
| 2 | ca să nu mă sfîşie ca un leu, care înghite fără să sară cineva în ajutor. |
| 3 | Doamne, Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău, dacă este fărădelege pe mînile mele, |
| 4 | dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine, şi n'am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei, |
| 5 | atunci: să mă urmărească vrăjmaşul şi să m'ajungă, să-mi calce viaţa la pămînt, şi slava mea în pulbere să mi -o arunce! (Oprire). |
| 6 | Scoală-Te, Doamne, cu mînia Ta! Scoală-Te împotriva urgiei protivnicilor mei, trezeşte-Te ca să-mi ajuţi, şi rînduieşte o Iudacată! |
| 7 | Să Te înconjure adunarea popoarelor, şi şezi mai sus decît ea, la înălţime! |
| 8 | Domnul Iudacă popoarele: fă-mi dreptate Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea! |
| 9 | Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi, şi întăreşte pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte! |
| 10 | Scutul meu este în Dumnezeu, care mîntuieşte pe cei cu inima curată. |
| 11 | Dumnezeu este un Iudacător drept, un Dumnezeu care Se mînie în orice vreme. |
| 12 | Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu îşi ascute sabia, Îşi încordează arcul, şi -l ocheşte, |
| 13 | îndreptă asupra lui săgeţi omorîtoare şi -i aruncă săgeţi arzătoare! |
| 14 | Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea, şi naşte înşelăciunea: |
| 15 | face o groapă, o sapă, şi tot el cade în groapa pe care a făcut -o. |
| 16 | Fărădelegea pe care a urzit -o, se întoarce asupra capului lui, şi silnicia pe care a făcut -o, se pogoară înapoi pe ţeasta capului lui. |
| 17 | Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui, şi voi cînta Numele Domnului, Numele Celui Prea Înalt. |
