| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov! |
| 2 | Cîntaţi o cîntare, sunaţi din tobă, din arfa cea plăcută şi din alăută! |
| 3 | Sunaţi din trîmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre! |
| 4 | Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov. |
| 5 | El a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cînd a mers împotriva ţării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: - |
| 6 | ,,I-am descărcat povara de pe umăr, şi mînile lui nu mai ţin coşul. |
| 7 | Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. - |
| 8 | Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M'ai asculta! |
| 9 | Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini! |
| 10 | Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!`` |
| 11 | Dar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat. |
| 12 | Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor. |
| 13 | O! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele! |
| 14 | Într'o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor; |
| 15 | ceice urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci. |
| 16 | L-aş hrăni cu cel mai bun grîu, şi l-aş sătura cu miere din stîncă. |
