| 1 | (O cîntare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule! |
| 2 | Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frămîntă, şi ceice Te urăsc înalţă capul. |
| 3 | Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine. |
| 4 | ,,Veniţi``, zic ei, ,,să -i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!`` |
| 5 | Se strîng toţi cu o inimă, fac un legămînt împotriva Ta: |
| 6 | corturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii, |
| 7 | Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului. |
| 8 | Asiria se uneşte şi ea cu ei, şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. -(Oprire). |
| 9 | Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pîrîul Chison, |
| 10 | cari au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului. |
| 11 | Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna! |
| 12 | Căci ei zic: ,,Să punem mîna pe locuinţele lui Dumnezeu!`` |
| 13 | Dumnezeule, fă -i ca vîrtejul de praf, ca paiul luat de vînt, |
| 14 | Ca focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii! |
| 15 | Urmăreşte -i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta! |
| 16 | Acopere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne! |
| 17 | Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară! |
| 18 | Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul; |
