| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne! Ai adus înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov; |
| 2 | ai iertat nelegiuirea poporului Tău, |
| 3 | i-ai acoperit toate păcatele; -(Oprire). Ţi-ai abătut toată aprinderea, şi Te-ai întors din iuţimea mîniei Tale. |
| 4 | Întoarce-ne iarăş, Dumnezeul mîntuirii noastre! Încetează-Ţi mînia împotriva nostră! |
| 5 | În veci Te vei mînia pe noi? În veci îţi vei lungi mînia? |
| 6 | Nu ne vei înviora iarăş, pentruca să se bucure poporul Tău în Tine? |
| 7 | Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta, şi dă-ne mîntuirea Ta! |
| 8 | Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui, numai, ei să nu cadă iarăş în nebunie. |
| 9 | Da, mîntuirea Lui este aproape de ceice se tem de El, pentruca în ţara noastră să locuiască slava. |
| 10 | Bunătatea şi credincioşia se întîlnesc, dreptatea şi pacea se sărută. |
| 11 | Credincioşia răsare din pămînt, şi dreptatea priveşte dela înălţimea cerurilor. |
| 12 | Domnul ne va da şi fericirea, şi pămîntul nostru îşi va da roadele. |
| 13 | Dreptatea va merge şi înaintea Lui, şi -L va şi urma, călcînd pe urmele paşilor Lui! |
