| 1 | (O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta! |
| 2 | S'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele; |
| 3 | căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor. |
| 4 | Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere. |
| 5 | Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta. |
| 6 | M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri. |
| 7 | Mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. - |
| 8 | Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies. |
| 9 | Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine! |
| 10 | Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? - |
| 11 | Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc? |
| 12 | Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării? |
| 13 | Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine. |
| 14 | Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta? |
| 15 | Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac. |
| 16 | Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot. |
| 17 | Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată. |
| 18 | Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi. |
