| 1 | (O cîntare a lui Etan, Ezrahitul.) Voi cînta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta. |
| 2 | Căci zic: ,,Îndurarea are temelii vecinice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!`` - |
| 3 | ,,Am făcut legămînt cu alesul Meu`` -zice Domnul-,,iată ce am jurat robului Meu David: |
| 4 | ,,Îţi voi întări sămînţa pe vecie, şi' -n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.`` |
| 5 | Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor! |
| 6 | Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu? |
| 7 | Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi ceice stau în jurul Lui. |
| 8 | Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară. |
| 9 | Tu îmblînzeşti mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti. |
| 10 | Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău. |
| 11 | Ale Tale sînt cerurile şi pămîntul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea. |
| 12 | Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău. |
| 13 | Braţul tău este puternic, mîna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată. |
| 14 | Dreptatea şi Iudacata sînt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sînt înaintea Feţei Tale. |
| 15 | Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trîmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne! |
| 16 | El se bucură neîncetat de Numele Tău, şi se făleşte cu dreptatea Ta. |
| 17 | Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră. |
| 18 | Căci Domnul este scutul nostru, Sfîntul lui Israel este împăratul nostru. |
| 19 | Atunci ai vorbit într'o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis: ,,Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tînăr; |
| 20 | am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt. |
| 21 | Mîna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări. |
| 22 | Vrăjmaşul nu -l va prinde, şi cel rău nu -l va apăsa; |
| 23 | ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce -l urăsc. |
| 24 | Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu. |
| 25 | Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile. |
| 26 | El Îmi va zice: ,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!`` |
| 27 | Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului. |
| 28 | Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit. |
| 29 | Îi voi face vecinică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor. |
| 30 | Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele, |
| 31 | dacă vor călca orînduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele, |
| 32 | atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri; |
| 33 | dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună; |
| 34 | nu-Mi voi călca legămîntul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele. |
| 35 | Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David? |
| 36 | Sămînţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele; |
| 37 | ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. -(Oprire). |
| 38 | Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mîniat pe unsul Tău; |
| 39 | ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pîngărit cununa. |
| 40 | I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile. |
| 41 | Toţi trecătorii îl jăfuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui. |
| 42 | Ai înălţat dreapta protivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui, |
| 43 | ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă. |
| 44 | Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie; |
| 45 | i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. -(Oprire) |
| 46 | Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mînia ca focul? |
| 47 | Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentruce nimic ai făcut pe toţi fiii omului. |
| 48 | Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? - |
| 49 | Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi, pe cari le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta? |
| 50 | Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare; |
| 51 | adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău! |
| 52 | Binecuvîntat să fie Domnul în veci! Amin! Amin! |
