| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi ,,Mori pentru fiul``. Un psalm al lui David.) Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui. |
| 2 | Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cînta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalte, |
| 3 | pentrucă vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină, şi pier dinaintea Ta. |
| 4 | căci Tu îmi sprijineşti dreptatea şi pricina mea, şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un Iudacător drept. |
| 5 | Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie. |
| 6 | S'au dus vrăjmaşii! N'au rămas din ei decît nişte dărîmături vecinice! Nişte cetăţi dărîmate de Tine! Li s'a şters pomenirea! |
| 7 | Ei s'au dus, dar Domnul împărăteşte în veac, şi Şi -a pregătit scaunul de domnie pentru Iudacată. |
| 8 | El Iudacă lumea cu dreptate, Iudacă popoarele cu nepărtinire. |
| 9 | Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz. |
| 10 | Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne! |
| 11 | Cîntaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui! |
| 12 | Căci El răzbună sîngele vărsat, şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor. |
| 13 | Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei, şi ridică-mă din porţile morţii, |
| 14 | ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului, şi să mă bucur de mîntuirea Ta. |
| 15 | Neamurile cad în groapa pe care au făcut -o, şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns. |
| 16 | Domnul Se arată, face dreptate, şi prinde pe cel rău în lucrul mînilor lui. (Joc de instrumente. Oprire.) |
| 17 | Cei răi se întorc la locuinţa morţilor: toate neamurile cari uită pe Dumnezeu. |
| 18 | Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie. |
| 19 | Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie Iudacate înaintea Ta! |
| 20 | Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sînt decît oameni! (Oprire.) |