| 1 | Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! - |
| 2 | Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui. |
| 3 | Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. - |
| 4 | Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. - |
| 5 | Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l -a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. - |
| 6 | Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor, şi părinţii sînt slava copiilor lor. - |
| 7 | Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! - |
| 8 | Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc. - |
| 9 | Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. - |
| 10 | O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun. - |
| 11 | Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. - |
| 12 | Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui. - |
| 13 | Celui ce întoarce rău pentru bine, nu -i va părăsi răul casa. - |
| 14 | Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. - |
| 15 | Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. - |
| 16 | La ce slujeşte argintul în mîna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?... Dar n'are minte. - |
| 17 | Prietenul adevărat iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge ca un frate. - |
| 18 | Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. - |
| 19 | Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. - |
| 20 | Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. - |
| 21 | Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. - |
| 22 | O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mîhnit usucă oasele. - |
| 23 | Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. - |
| 24 | Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. - |
| 25 | Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l -a născut. - |
| 26 | Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. - |
| 27 | Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. - |
| 28 | Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura. |
