| 1 | Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele, |
| 2 | dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; |
| 3 | dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere, |
| 4 | dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară, |
| 5 | atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. |
| 6 | Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. |
| 7 | El dă izbîndă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie. |
| 8 | Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui. |
| 9 | Atunci vei înţelege dreptatea, Iudacata, nepărtinirea, toate căile cari duc la bine. |
| 10 | Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; |
| 11 | chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi, |
| 12 | ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvîntări stricate; |
| 13 | de ceice părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase; |
| 14 | cari se bucură să facă răul, şi îşi pun plăcerea în răutate, |
| 15 | cari umblă pe cărări strîmbe, şi apucă pe drumuri sucite; |
| 16 | ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare, |
| 17 | care părăseşte pe bărbatul tinereţei ei, şi uită legămîntul Dumnezeului ei. |
| 18 | Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi: |
| 19 | niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce, şi nu mai găseşte cărările vieţii. |
| 20 | De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi! |
| 21 | Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămînea în ea; |
| 22 | dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea. |
