| 1 | Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele. |
| 2 | Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor. |
| 3 | Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale. |
| 4 | Zi înţelepciunii: ,,Tu eşti sora mea!`` Şi numeşte priceperea prietena ta, - |
| 5 | ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare. |
| 6 | Stăteam la fereastra casei mele, şi mă uitam prin zăbrele. |
| 7 | Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte. |
| 8 | Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei. |
| 9 | Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă. |
| 10 | Şi, iată că, i -a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată. |
| 11 | Era bună de gură şi fără astîmpăr; picioarele nu -i puteau sta acasă: |
| 12 | cînd în uliţă, cînd în pieţe, pela toate colţurile stătea la pîndă. |
| 13 | Ea l -a îmbrăţişat şi l -a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i -a zis: |
| 14 | ,,Eram datoare cu o jertfă de mulţămire, azi mi-am împlinit juruinţele. |
| 15 | De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit. |
| 16 | Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pînzeturi din Egipt; |
| 17 | mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară. |
| 18 | Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări! |
| 19 | Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într'o călătorie lungă, |
| 20 | a luat cu el sacul cu bani, şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.`` |
| 21 | Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare. |
| 22 | De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă, |
| 23 | ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul. |
| 24 | Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele. |
| 25 | Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei. |
| 26 | Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, şi mulţi sînt cei pe cari i -a ucis ea. |
| 27 | Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii. |
