| 1 | Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul? |
| 2 | Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii, |
| 3 | şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor: |
| 4 | ,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu. |
| 5 | Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor! |
| 6 | Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept. |
| 7 | Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna! |
| 8 | Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele. |
| 9 | Toate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa. |
| 10 | Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump. |
| 11 | Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea. |
| 12 | Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri. |
| 13 | Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu. |
| 14 | Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea. |
| 15 | Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte. |
| 16 | Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi Iudacătorii pămîntului. |
| 17 | Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc. |
| 18 | Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea. |
| 19 | Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales. |
| 20 | Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii, |
| 21 | ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile. |
| 22 | Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. |
| 23 | Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul. |
| 24 | Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape; |
| 25 | am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, |
| 26 | cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii. |
| 27 | Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului, |
| 28 | cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului, |
| 29 | cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului, |
| 30 | eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui, |
| 31 | jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor. |
| 32 | Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele! |
| 33 | Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu. |
| 34 | Ferice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele. |
| 35 | Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului. |
| 36 | Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea. |
