| 1 | Eu sînt un trandafir din Saron, un crin din văi. - |
| 2 | Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. - |
| 3 | Ca un măr între copacii pădurii, aşa este prea iubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. |
| 4 | El m'a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine. |
| 5 | Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sînt bolnavă de dragostea lui. |
| 6 | Să-şi pună mîna stîngă supt capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! - |
| 7 | Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, pînă nu vine ea! - |
| 8 | Aud glasul prea iubitului meu! Iată -l că vine, sărind peste munţi, săltînd pe dealuri. |
| 9 | Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată -l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele. |
| 10 | Prea iubitul meu vorbeşte şi-mi zice: Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso! |
| 11 | Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s'a dus. |
| 12 | Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, şi se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre. |
| 13 | Se pîrguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso. |
| 14 | Porumbiţă din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută. |
| 15 | Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strică viile; căci viile noastre sînt în floare. |
| 16 | Prea iubitul meu este al meu, şi eu sînt a lui; el îşi paşte turma între crini. |
| 17 | Pînă la răcoarea zilei, şi pînă la lungirea umbrelor, întoarce-te!... Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munţii ce ne despart. |
