| 1 | ,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara! |
| 2 | Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări! |
| 3 | Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve. |
| 4 | Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim. |
| 5 | Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă. |
| 6 | Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne. |
| 7 | Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele. |
| 8 | Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor. |
| 9 | Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie. |
| 10 | Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei. |
| 11 | Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda. |
| 12 | Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste |
| 13 | Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn. |
| 14 | Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte. |
| 15 | S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre. |
| 16 | A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit! |
| 17 | Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii, |
| 18 | este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el. |
| 19 | Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam! |
| 20 | Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme? |
| 21 | Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară! |
| 22 | Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult |
