| 1 | Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; și Lot ședea la poarta Sodomei. Cînd i-a văzut Lot, s’a sculat, le-a ieșit înainte, și s’a plecat pînă la pămînt. |
| 2 | Apoi a zis: „Domnii mei, intrați, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămîneți peste noapte în ea și spălați-vă picioarele; mîne vă veți scula de dimineață, și vă veți vedea de drum.“ „Nu“, au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliță“. |
| 3 | Dar Lot a stăruit de ei pînă au venit și au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azimi și au mîncat. |
| 4 | Dar nu se culcaseră încă, și oamenii din cetate, bărbații din Sodoma, tineri și bătrîni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colțurile. |
| 5 | Au chemat pe Lot, și i-au zis: „Unde sînt oamenii cari au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.“ |
| 6 | Lot a ieșit afară la ei la ușă, a încuiat ușa după el, |
| 7 | și a zis: „Fraților, vă rog, nu faceți o asemenea răutate! |
| 8 | Iată că am două fete cari nu știu de bărbat; am să vi le aduc afară, și le veți face ce vă va plăcea. Numai, nu faceți nimic acestor oameni, fiindcă au venit supt umbra acoperișului casei mele.“ |
| 9 | Ei au strigat: „Pleacă!“ Și au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, și acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ți facem mai rău decît lor.“ Și împingînd pe Lot cu sila, s’au apropiat să spargă ușa. |
| 10 | Dar bărbații aceia au întins mîna, au tras pe Lot înlăuntru la ei în casă, și au încuiat ușa. |
| 11 | Iar pe oamenii care erau la ușa casei i-au lovit cu orbire, dela cel mai mic pînă la cel mai mare, așa că degeaba se trudeau să găsească ușa. |
| 12 | Bărbații aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii și fiice, și tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta. |
| 13 | Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plîngere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimes Domnul, ca să-l nimicim.“ |
| 14 | Lot a ieșit, și a vorbit cu ginerii săi, cari luaseră pe fetele lui: „Sculați-vă,“ a zis el, „ieșiți din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.“ Dar ginerii lui credeau că glumește. |
| 15 | Cînd s’a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicînd: „Scoală-te, ia-ți nevasta și cele două fete, cari se află aici, ca să nu pieri și tu în nelegiuirea cetății.“ |
| 16 | Și fiindcă Lot zăbovea, bărbații aceia l-au apucat de mînă, pe el, pe nevastă-sa și pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruțe; l-au scos, și l-au lăsat afară din cetate. |
| 17 | După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ți viața; să nu te uiți înapoi, și să nu te oprești în vreun loc din Cîmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.“ |
| 18 | Lot le-a zis: „O! nu, Doamne! |
| 19 | Iată că am căpătat trecere înaintea Ta, și ai arătat mare îndurare față de mine, păstrîndu-mi viața; dar nu pot să fug la munte, înainte ca să mă atingă prăpădul, și voi peri. |
| 20 | Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea, și este mică. O! de aș putea să fug acolo, … este așa de mică … și să scap cu viața!“ |
| 21 | Și El i-a zis: „Iată că-ți fac și hatîrul acesta, și nu voi nimici cetatea de care vorbești. |
| 22 | Grăbește-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic pînă nu vei ajunge acolo.“ Pentru aceea s’a pus cetății aceleia numele Țoar. |
| 23 | Răsărea soarele pe pămînt, cînd a intrat Lot în Țoar. |
| 24 | Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și foc dela Domnul din cer. |
| 25 | A nimicit cu desăvîrșire cetățile acelea, toată Cîmpia și pe toți locuitorii cetăților, și tot ce creștea pe pămînt. |
| 26 | Nevasta lui Lot s’a uitat înapoi, și s’a prefăcut într’un stîlp de sare. |
| 27 | Avraam s’a sculat a doua zi dis de dimineață, și s’a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului. |
| 28 | Și-a îndreptat privirile spre Sodoma și Gomora, și spre toată Cîmpia; și iată că a văzut ridicîndu-se de pe pămînt un fum, ca fumul unui cuptor. |
| 29 | Cînd a nimicit Dumnezeu cetățile Cîmpiei, Și-a adus aminte de Avraam; și a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetățile unde își așezase Lot locuința. |
| 30 | Lot a ieșit din Țoar și a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s’a temut să rămînă în Țoar. A locuit într’o peșteră, cu cele două fete ale lui. |
| 31 | Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrîn; și nu mai este nici un bărbat în ținutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor țărilor. |
| 32 | Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin, și să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămînța prin tatăl nostru.“ |
| 33 | Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; și cea mai mare s’a dus și s’a culcat cu tatăl ei. El n’a băgat de seamă nici cînd s’a culcat ea, nici cînd s’a sculat. |
| 34 | A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m’am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin și în noaptea aceasta, și du-te de te culcă și tu cu el, ca să ne păstrăm sămînța prin tatăl nostru.“ |
| 35 | Au dat tatălui lor de a băut vin și în noaptea aceea; apoi cea mai tînără s’a dus și s’a culcat cu el. El n’a băgat de seamă nici cînd s’a culcat ea, nici cînd s’a sculat. |
| 36 | Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor. |
| 37 | Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab; el este tatăl Moabiților din ziua de azi. |
| 38 | Cea mai tînără a născut și ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi: el este tatăl Amoniților din ziua de azi. |
