| 1 | Astfel au fost sfîrșite cerurile și pămîntul, și toată oștirea lor. |
| 2 | În ziua a șaptea Dumnezeu Și-a sfîrșit lucrarea, pe care o făcuse; și în ziua a șaptea S’a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. |
| 3 | Dumnezeu a binecuvîntat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S’a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise și o făcuse. |
| 4 | Iată istoria cerurilor și a pămîntului, cînd au fost făcute. |
| 5 | În ziua cînd a făcut Domnul Dumnezeu un pămînt și ceruri, nu era încă pe pămînt nici un copăcel de cîmp și nici o iarbă de pe cîmp nu încolțea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pămînt și nu era nici un om ca să lucreze pămîntul. |
| 6 | Ci un abur se ridica de pe pămînt și uda toată fața pămîntului. |
| 7 | Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s’a făcut astfel un suflet viu. |
| 8 | Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. |
| 9 | Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pămînt tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni la mîncare, și pomul vieții în mijlocul grădinii, și pomul cunoștinței binelui și răului. |
| 10 | Un rîu ieșea din Eden și uda grădina; și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe. |
| 11 | Numele celui dintîi este Pison; el înconjoară toată țara Havila, unde se găsește aur. |
| 12 | Aurul din țara aceasta este bun; acolo se găsește și bedelion și piatră de onix. |
| 13 | Numele rîului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată țara Cuș. |
| 14 | Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea rîu este Eufratul. |
| 15 | Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului, ca s’o lucreze și s’o păzească. |
| 16 | Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănînci după plăcere din orice pom din grădină; |
| 17 | dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreșit.“ |
| 18 | Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.“ |
| 19 | Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului și toate păsările cerului; și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele. |
| 20 | Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s’a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească. |
| 21 | Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adînc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. |
| 22 | Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. |
| 23 | Și omul a zis: „Iată în sfîrșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru că a fost luată din om.“ |
| 24 | De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup. |
| 25 | Omul și nevasta lui erau amîndoi goi, și nu le era rușine. |
