| 1 | Iacov a pornit la drum, și s’a dus în țara celor ce locuiesc la Răsărit. |
| 2 | S’a uitat înainte, și iată că pe cîmp era o fîntînă; și lîngă ea erau trei turme de oi, cari se odihneau; căci la fîntîna aceasta obicinuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fîntînii era mare. |
| 3 | Toate turmele se strîngeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fîntînii, adăpau turmele, și apoi puneau piatra iarăș la loc pe gura fîntînii. |
| 4 | Iacov a zis păstorilor: „Fraților, de unde sînteți?“ „Din Haran,“ au răspuns ei. |
| 5 | El le-a zis: „Cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor?“ „Îl cunoaștem,“ i-au răspuns ei. |
| 6 | El le-a zis: „Este sănătos?“ „Sănătos“, au răspuns ei. Și tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile. |
| 7 | El a zis: „Iată, soarele este încă sus, și-i prea devreme ca să strîngeți vitele: adăpați oile, apoi duceți-vă și pașteți-le iarăș.“ |
| 8 | Ei au răspuns: „Nu putem, pînă nu se vor strînge toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fîntînii, și vom adăpa oile.“ |
| 9 | Pe cînd le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea. |
| 10 | Cînd a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s’a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fîntînii, și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. |
| 11 | Apoi Iacov a sărutat pe Rahela, și a început să plîngă tare. |
| 12 | Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecii. Și ea a dat fuga de a spus tatălui său. |
| 13 | Cum a auzit Laban de Iacov, fiul sorei sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrățișat, l-a sărutat, și l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întîmplate. |
| 14 | Și Laban i-a zis: „Cu adevărat, tu ești os din oasele mele, și carne din carnea mea!“ Iacov a stat la Laban o lună. |
| 15 | Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă ești rudă cu mine, să-mi slujești oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?“ |
| 16 | Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, și cea mai mică Rahela. |
| 17 | Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură și mîndră la față. |
| 18 | Iacov iubea pe Rahela, și a zis: „Îți voi sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.“ |
| 19 | Și Laban a răspuns: „Mai bine să ți-o dau ție, decît s’o dau altuia. Rămîi la mine!“ |
| 20 | Astfel Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela; și anii aceștia i s’au părut ca vreo cîteva zile, pentrucă o iubea. |
| 21 | În urmă Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea.“ |
| 22 | Laban a adunat pe toți oamenii locului și a făcut un ospăț. |
| 23 | Seara, a luat pe fiică-sa Lea, și a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea. |
| 24 | Și Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa. |
| 25 | A doua zi dimineață, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ți-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m’ai înșelat?“ |
| 26 | Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tînără înaintea celei mai mari. |
| 27 | Isprăvește săptămîna cu aceasta, și-ți vom da și pe cealaltă pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alți șapte ani.“ |
| 28 | Iacov a făcut așa, și a isprăvit săptămîna cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela. |
| 29 | Și Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha. |
| 30 | Iacov a intrat și la Rahela, pe care o iubea mai mult decît pe Lea; și a mai slujit la Laban alți șapte ani. |
| 31 | Domnul a văzut că Lea nu era iubită; și a făcut-o să aibă copii, pe cînd Rahela era stearpă. |
| 32 | Lea a rămas însărcinată, și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben; „căci“, a zis ea, „Domnul a văzut mîhnirea mea, și acum bărbatul meu are să mă iubească negreșit.“ |
| 33 | A rămas iarăș însărcinată, și a născut un fiu; și a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită, și mi-a dat și pe acesta.“ De aceea, i-a pus numele Simeon. |
| 34 | Iar a rămas însărcinată, și a născut un fiu; și a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.“ De aceea i-a pus numele Levi. |
| 35 | A rămas iarăș însărcinată, și a născut un fiu; și a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.“ Deaceea i-a pus numele Iuda. Și a încetat să mai nască. |
