| 1 | Șarpele era mai șiret decît toate fiarele cîmpului pe care i le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mîncați din toți pomii din grădină?“ |
| 2 | Femeia a răspuns șarpelui: „Putem să mîncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.“ |
| 3 | Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mîncați din el, și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.“ |
| 4 | Atunci șarpele a zis femeii: „Hotărît, că nu veți muri: |
| 5 | dar Dumnezeu știe că, în ziua cînd veți mînca din el, vi se vor deschide ochii, și veți fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele și răul“. |
| 6 | Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat și plăcut de privit, și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, și a mîncat; a dat și bărbatului ei, care era lîngă ea, și bărbatul a mîncat și el. |
| 7 | Atunci li s’au deschis ochii la amîndoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri din ele. |
| 8 | Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: și omul și nevasta lui s’au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. |
| 9 | Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, și i-a zis: „Unde ești?“ |
| 10 | El a răspuns: „Ți-am auzit glasul în grădină; și mi-a fost frică, pentrucă eram gol, și m’am ascuns.“ |
| 11 | Și Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănînci?“ |
| 12 | Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lîngă mine, ea mi-a dat din pom și am mîncat.“ |
| 13 | Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?“ Femeia a răspuns: „Șarpele mea amăgit, și am mîncat din pom.“ |
| 14 | Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe cîmp; în toate zilele vieții tale să te tîrăști pe pîntece, și să mănînci țărînă. |
| 15 | Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămînța ta și sămînța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcîiul.“ |
| 16 | Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu durere vei naște copii, și dorințele tale se vor ținea după bărbatul tău, iar el va stăpîni peste tine.“ |
| 17 | Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, și ai mîncat din pomul despre care îți poruncisem: «Să nu mănînci deloc din el,» blestemat este acum pămîntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; |
| 18 | spini și pălămidă să-ți dea, și să mănînci iarba de pe cîmp. |
| 19 | În sudoarea feței tale să-ți mănînci pîinea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci țărînă ești, și în țărînă te vei întoarce.“ |
| 20 | Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii. |
| 21 | Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele, și i-a îmbrăcat cu ele. |
| 22 | Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscînd binele și răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-și întindă mîna, să ia și din pomul vieții, să mănînce din el, și să trăiască în veci.“ |
| 23 | Deaceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pămîntul, din care fusese luat. |
| 24 | Astfel a izgonit El pe Adam; și la răsăritul grădinii Edenului a pus niște heruvimi, care să învîrtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții. |
