| 1 | Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, cari ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru, și cu averea tatălui nostru și-a agonisit el toată bogăția aceasta.“ |
| 2 | Iacov s’a uitat și la fața lui Laban; și iată că ea nu mai era ca înainte. |
| 3 | Atunci Domnul a zis lui Iacov: „Întoarce-te în țara părinților tăi și în locul tău de naștere; și Eu voi fi cu tine.“ |
| 4 | Iacov a trimes de a chemat pe Rahela și pe Lea, la cîmp la turma lui. |
| 5 | El le-a zis: „După fața tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. |
| 6 | Voi înșivă știți că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. |
| 7 | Și tatăl vostru m’a înșelat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească. |
| 8 | Ci cînd zicea el: „Mieii pestriți să fie simbria ta,“ toate oile făceau miei pestriți. Și cînd zicea: „Mieii bălțați să fie simbria ta,“ toate oile făceau miei bălțați. |
| 9 | Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru, și mi-a dat-o mie. |
| 10 | Pe vremea cînd se înferbîntau oile, eu am ridicat ochii, și am văzut în vis că țapii și berbecii cari săreau pe capre și pe oi, erau bălțați, pestriți și seini. |
| 11 | Și Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: „Iacove!“ „Iată-mă“, am răspuns eu. |
| 12 | El a zis: „Ridică ochii, și privește: toți țapii și berbecii, cari sar pe capre și pe oi, sînt bălțați, pestriți și seini; căci am văzut tot ce ți-a făcut Laban. |
| 13 | Eu sînt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stîlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruință. Acum, scoală-te, ieși din țara aceasta, și întoarce-te în țara ta de naștere.“ |
| 14 | Rahela și Lea au răspuns, și i-au zis: „Mai avem noi oare parte și moștenire în casa tatălui nostru? |
| 15 | Nu sîntem noi oare privite de el ca niște străine, fiindcă ne-a vîndut, și ne-a mîncat și banii? |
| 16 | Toată bogăția, pe care a luat-o Dumnezeu dela tatăl nostru, este a noastră, și a copiilor noștri. Fă acum tot ce ți-a spus Dumnezeu.“ |
| 17 | Iacov s’a sculat, și a pus pe copiii și nevestele sale călări pe cămile. |
| 18 | Și-a luat toată turma și toate averile pe cari le avea: turma, pe care o agonisise în Padan-Aram; și a plecat la tatăl său Isaac, în țara Canaan. |
| 19 | Pe cînd Laban se dusese să-și tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său; |
| 20 | și Iacov a înșelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a înștiințat de fuga sa. |
| 21 | A fugit astfel cu tot ce avea; s’a sculat, a trecut Rîul (Eufrat), și s-a îndreptat spre muntele Galaad. |
| 22 | A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit. |
| 23 | Laban a luat cu el pe frații săi, l-a urmărit cale de șapte zile, și l-a ajuns la muntele Galaad. |
| 24 | Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, Arameul, și i-a zis: „Ferește-te să spui o vorbă rea lui Iacov!“ |
| 25 | Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov își întinsese cortul pe munte; Laban și-a întins și el cortul cu frații lui, pe muntele Galaad. |
| 26 | Atunci Laban a zis lui Iacov: „Ce-ai făcut? Pentruce m’ai înșelat, și mi-ai luat fetele ca pe niște roabe luate cu sabia? |
| 27 | Pentruce ai fugit pe ascuns, m’ai înșelat, și nu mi-ai dat de știre? Te-aș fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei și al cîntecelor, în sunet de timpane și alăută. |
| 28 | Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoții și fetele! Ca un nebun ai lucrat. |
| 29 | Mîna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută: „Ferește-te să spui o vorbă rea lui Iacov!“ |
| 30 | Dar acum, odată ce ai plecat, pentrucă te topești de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?“ |
| 31 | Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: „Am fugit, fiindcă mi-era frică, gîndindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale. |
| 32 | Dar să piară acela la care îți vei găsi dumnezeii tăi! În fața fraților noștri, cercetează și vezi ce-i la mine din ale tale, și ia-ți-l.“ Iacov nu știa că Rahela îi furase. |
| 33 | Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leii, în cortul celor două roabe, și n’a găsit nimic. A ieșit din cortul Leii, și a intrat în cortul Rahelii. |
| 34 | Rahela luase idolii, îi pusese subt samarul cămilei, și șezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n’a găsit nimic. |
| 35 | Ea a zis tatălui său: „Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula înaintea ta; căci mi-a venit rînduiala femeilor.“ A căutat peste tot, dar n’a găsit idolii. |
| 36 | Iacov s’a mîniat, și a certat pe Laban. A luat din nou cuvîntul, și i-a zis: „Care este nelegiuirea mea și care este păcatul meu, de mă urmărești cu atîta înverșunare? |
| 37 | Mi-ai scormonit toate lucrurile, și ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraților mei și fraților tăi, ca să judece ei între noi amîndoi! |
| 38 | Iată, am stat la tine două zeci de ani; oile și caprele nu ți s’au stărpit, și n’am mîncat berbeci din turma ta. |
| 39 | Nu ți-am adus acasă vite sfășiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea. |
| 40 | Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, și-mi fugea somnul de pe ochi. |
| 41 | Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ți-am slujit patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale, și șase ani pentru turma ta, și de zece ori mi-ai schimbat simbria. |
| 42 | Dacă n’aș fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mîinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferința mea și osteneala mîinilor mele, și ieri noapte a rostit judecata.“ |
| 43 | Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: „Fiicele acestea sînt fiicele mele, copiii aceștia sînt copiii mei, turma aceasta este turma mea, și tot ce vezi este al meu. Și ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe cari i-au născut? |
| 44 | Vino, să facem amîndoi un legămînt, și legămîntul acesta să slujească de mărturie între mine și tine!“ |
| 45 | Iacov a luat o piatră, și a pus-o ca stîlp de aducere aminte. |
| 46 | Iacov a zis fraților săi: „Strîngeți pietre.“ Ei au strîns petre, și au făcut o movilă; și au mîncat acolo pe movilă. |
| 47 | Laban a numit-o Iegar-Sahaduta, și Iacov a numit-o Galed. |
| 48 | Laban a zis: „Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine și tine!“ Deaceea i-au pus numele Galed. |
| 49 | Se mai numește și Mițpa, pentrucă Laban a zis: „Domnul să vegheze asupra mea și asupra ta, cînd ne vom pierde din vedere unul pe altul. |
| 50 | Dacă vei asupri pe fetele mele, și dacă vei mai lua și alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine și tine.“ |
| 51 | Laban a zis lui Iacov: „Iată movila aceasta, și iată stîlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine și tine. |
| 52 | Movila aceasta să fie martoră și stîlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, și nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta și peste stîlpul acesta, ca să ne facem rău. |
| 53 | Dumnezeul lui Avraam și al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi.“ Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac. |
| 54 | Iacov a adus o jertfă pe munte, și a poftit pe frații lui să mănînce; ei au mîncat, și au rămas toată noaptea pe munte. |
| 55 | Laban s’a sculat disdedimineață, și-a sărutat nepoții și fetele, și i-a binecuvîntat. Apoi a plecat și s’a întors la locuința lui. |
