| 1 | Iacov și-a văzut de drum; și l-au întîlnit îngerii lui Dumnezeu. |
| 2 | Cînd i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!“ De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim. |
| 3 | Iacov a trimes înainte niște soli la fratele său Esau, în țara Seir, în ținutul lui Edom. |
| 4 | El le-a dat porunca următoare: „Iată ce să spuneți domnului meu Esau: „Așa vorbește robul tău Iacov: „Am locuit la Laban, și am rămas la el pînă acum; |
| 5 | am boi, măgari, oi, robi și roabe, și trimet să dea de știre lucrul acesta domnului meu, ca să capăt trecere înaintea ta.“ |
| 6 | Solii s’au întors înapoi la Iacov, și au zis: „Ne-am dus la fratele tău Esau; și el vine înaintea ta, cu patru sute de oameni.“ |
| 7 | Iacov s’a spăimîntat foarte mult, și l-a apucat groaza. A împărțit în două tabere oamenii pe cari-i avea cu el, oile, boii și cămilele, |
| 8 | și a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere și o bate, tabăra care va rămînea, va putea să scape.“ |
| 9 | Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: „Întoarce-te în țara ta și în locul tău de naștere, și voi îngriji ca să-ți meargă bine! |
| 10 | Eu sînt prea mic pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia, pe care ai arătat-o față de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, și iată că acum fac două tabere. |
| 11 | Izbăvește-mă, Te rog, din mîna fratelui meu, din mîna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină și să mă lovească, pe mine, pe mame și pe copii. |
| 12 | Și Tu ai zis: „Eu voi îngriji ca să-ți meargă bine, și-ți voi face sămînța ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.“ |
| 13 | Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el, și a pus de-o parte, ca dar pentru fratele său Esau: |
| 14 | două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și două zeci de berbeci, |
| 15 | treizeci de cămile alăptătoare cu mînjii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, douăzeci de măgărițe și zece măgăruși. |
| 16 | Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă deosebit, și a poruncit robilor săi: „Treceți înaintea mea, și lăsați o depărtare între fiecare turmă.“ |
| 17 | A dat celui dintîi porunca următoare: „Cînd te va întîlni fratele meu Esau, și te va întreba:„Al cui ești? Unde te duci? Și a cui este turma aceasta dinaintea ta?“ |
| 18 | să răspunzi: „A robului tău Iacov; ea este un dar, trimes domnului meu Esau; și el însuș vine în urma noastră.“ |
| 19 | A dat aceeaș poruncă celui de al doilea, celui de al treilea, și tuturor celor ce mînau turmele: „Așa să vorbiți domnului meu Esau, cînd îl veți întîlni. |
| 20 | Să spuneți: „Iată, robul tău Iacov vine și el după noi.“ Căci își zicea el: „Îl voi potoli cu darul acesta, care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea față în față, și poate că mă va primi cu bunăvoință.“ |
| 21 | Astfel darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea. |
| 22 | Tot în noaptea aceea s’a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe, și pe cei unsprezece copii ai lui, și a trecut vadul Iabocului. |
| 23 | I-a luat, i-a trecut pîrîul, și a trecut tot ce avea. |
| 24 | Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s’a luptat cu el pînă în revărsatul zorilor. |
| 25 | Văzînd că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că i s’a scrîntit încheietura coapsei lui Iacov, pe cînd se lupta cu el. |
| 26 | Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.“ Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci pînă nu mă vei binecuvînta.“ |
| 27 | Omul acela i-a zis: „Cum îți este numele?“ „Iacov,“ a răspuns el. |
| 28 | Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel; căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni, și ai fost biruitor.“ |
| 29 | Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.“ El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri numele?“ Și l-a binecuvîntat acolo. |
| 30 | Iacov a pus locului aceluia numele Peniel; „căci“, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu față în față, și totuș am scăpat cu viață.“ |
| 31 | Răsărea soarele cînd a trecut pe lîngă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă. |
| 32 | Iată de ce, pînă în ziua de azi, Israeliții nu mănîncă vîna de la încheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vînă. |
