| 1 | Iacov a locuit în țara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său. |
| 2 | Iată istoria lui Iacov.Iosif, la vîrsta de șaptesprezece ani, păștea oile cu frații lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei și cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Și Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele. |
| 3 | Israel iubea pe Iosif mai mult decît pe toți ceilalți fii ai săi, pentrucă îl născuse la bătrîneță; și i-a făcut o haină pestriță. |
| 4 | Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decît pe ei toți, și au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească. |
| 5 | Iosif a visat un vis, și l-a istorisit fraților săi, cari l-au urît și mai mult. |
| 6 | El le-a zis: „Ia ascultați ce vis am visat! |
| 7 | Noi eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; și iată că snopul meu s’a ridicat și a stătut în picioare; iar snopii voștri l-au înconjurat, și s’au aruncat cu fața la pămînt înaintea lui.“ |
| 8 | Frații lui i-au zis: „Doar n’ai să împărățești tu peste noi? Doar n’ai să ne cîrmuiești tu pe noi?“ Și l-au urît și mai mult, din pricina visurilor lui și din pricina cuvintelor lui. |
| 9 | Iosif a mai visat un alt vis, și l-a istorisit fraților săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna, și unsprezece stele se aruncau cu fața la pămînt înaintea mea.“ |
| 10 | L-a istorisit tatălui său și fraților săi. Tatăl său l-a mustrat, și i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta și frații tăi, să ne aruncăm cu fața la pămînt înaintea ta?“ |
| 11 | Frații săi au început să-l pismuiască; dar tatăl său a ținut minte lucrurile acestea. |
| 12 | Frații lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor. |
| 13 | Israel a zis lui Iosif: „Frații tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimet la ei.“ „Iată-mă, sînt gata,“ a răspuns el. |
| 14 | Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, și vezi dacă frații tăi sînt sănătoși, și dacă oile sînt bine; și adu-mi vești.“ L-a trimes astfel din valea Hebronului și Iosif a ajuns la Sihem. |
| 15 | Pe cînd rătăcea pe cîmp, l-a întîlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauți?“ |
| 16 | „Caut pe frații mei,“ a răspuns Iosif; „spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?“ |
| 17 | Și omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunînd: „Haidem la Dotan.“ Iosif s’a dus după frații săi, și i-a găsit la Dotan. |
| 18 | Ei l-au zărit de departe, și pînă să se apropie de ei, s’au sfătuit să-l omoare.“ |
| 19 | Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de visuri! |
| 20 | Veniți acum, să-l omorîm și să-l aruncăm într’una din aceste gropi; vom spune că l-a mîncat o fiară sălbatică, și vom vedea ce se va alege de visurile lui.“ |
| 21 | Ruben a auzit lucrul acesta, și l-a scos din mînile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viața!“ |
| 22 | Ruben le-a zis: „Să nu vărsați sînge; ci mai bine aruncați-l în groapa aceasta care este în pustie, și nu puneți mîna pe el.“ Căci avea de gînd să-l scape din mînile lor, și să-l aducă înapoi la tatăl său. |
| 23 | Cînd a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriță, pe care o avea pe el. |
| 24 | L-au luat și l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea. |
| 25 | „Apoi au șezut să mănînce. Ridicîndu-și ochii, au văzut o ceată de Ismaeliți venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămîie, cu leac alinător și smirnă, pe cari le duceau în Egipt. |
| 26 | Atunci Iuda a zis fraților săi: „Ce vom cîștiga să ucidem pe fratele nostru și să-i ascundem sîngele? |
| 27 | Veniți mai bine să-l vindem Ismaeliților, și să nu punem mîna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Și frații lui l-au ascultat. |
| 28 | La trecerea negustorilor madianiți, au tras și au scos pe Iosif afară din groapă, și l-au vîndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliților, cari l-au dus în Egipt. |
| 29 | Ruben s’a întors la groapă; și iată că Iosif nu mai era în groapă. El și-a rupt hainele, |
| 30 | s’a întors la frații săi, și a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?“ |
| 31 | Ei au luat atunci haina lui Iosif; și junghiind un țap, i-au muiat haina în sînge. |
| 32 | Au trimes tatălui lor haina cea pestriță, punînd să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.“ |
| 33 | Iacov a cunoscut-o, și a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mîncat! Da, Iosif a fost făcut bucăți!“ |
| 34 | Și și-a rupt hainele, și-a pus un sac pe coapse, și a jălit multă vreme pe fiul său. |
| 35 | Toți fiii și toate fiicele lui au venit ca să-l mîngîie; dar el nu voia să primească nici o mîngîiere, ci zicea: „Plîngînd mă voi pogorî la fiul meu în locuința morților.“ Și plîngea astfel pe fiul său. |
| 36 | Madianiții l-au vîndut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, și anume căpetenia străjerilor. |
