| 1 | Iosif a fost dus în Egipt; și Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un Egiptean, l-a cumpărat dela Ismaeliții cari-l aduseseră acolo. |
| 2 | Domnul a fost cu Iosif, așa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpînului său, Egipteanul. |
| 3 | Stăpînul lui a văzut că Domnul era cu el, și că Domnul făcea să-i meargă bine ori dece se apuca. |
| 4 | Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpînului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui, și i-a încredințat tot ce avea. |
| 5 | De îndată ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvîntat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif; și binecuvîntarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la cîmp. |
| 6 | Egipteanul a lăsat pe mînile lui Iosif tot ce avea, și n’avea altă grijă decît să mănînce și să bea. Dar Iosif era frumos la statură, și plăcut la chip. |
| 7 | După cîtăva vreme, s’a întîmplat că nevasta stăpînului său a pus ochii pe Iosif, și a zis: „Culcă-te cu mine!“ |
| 8 | El n’a voit, și a zis nevestei stăpînului său: „Vezi că stăpînul meu nu-mi cere socoteala de nimic din casă, și mi-a dat pe mînă tot ce are. |
| 9 | El nu este mai mare decît mine în casa aceasta, și nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentrucă ești nevasta lui. Cum aș putea să fac eu un rău atît de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ |
| 10 | Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n’a voit să se culce și să se împreune cu ea. |
| 11 | Într’o zi, cînd intrase în casă, ca să-și facă lucrul, și cînd nu era acolo nici unul din oamenii casei, |
| 12 | ea l-a apucat de haină, zicînd: „Culcă-te cu mine!“ El i-a lăsat haina în mînă, și a fugit afară din casă. |
| 13 | Cînd a văzut ea că-i lăsase haina în mînă, și fugise afară, |
| 14 | a chemat oamenii din casă, și le-a zis: „Vedeți, ne-a adus un Evreu ca să-și bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am țipat în gura mare. |
| 15 | Și, cînd a văzut că ridic glasul și strig, și-a lăsat haina lîngă mine și a fugit afară.“ |
| 16 | Și a pus haina lui Iosif lîngă ea pînă s’a întors acasă stăpînul lui. |
| 17 | Atunci i-a vorbit astfel: „Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-și bată joc de mine. |
| 18 | Și cum am ridicat glasul și am țipat, și-a lăsat haina lîngă mine, și a fugit afară.“ |
| 19 | După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău,“ stăpînul lui Iosif s’a mîniat foarte tare. |
| 20 | A luat pe Iosif, și l-a aruncat în temniță în locul unde erau închiși întemnițații împăratului; și astfel Iosif a stat acolo, în temniță. |
| 21 | Domnul a fost cu Iosif, și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniței. |
| 22 | Și mai marele temniței a pus subt privegherea lui pe toți întemnițații cari erau în temniță. Și nimic nu se făcea acolo decît prin el. |
| 23 | Mai marele temniței nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mînă, pentrucă Domnul era cu el. Și Domnul îi dădea izbîndă în tot ce făcea. |
