1 | După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lîngă rîu (Nil). |
2 | Și iată că șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup s’au suit din rîu, și au început să pască prin mlaștini. |
3 | După ele s’au mai suit din rîu alte șapte vaci urîte la vedere și slabe la trup, și s’au așezat lîngă ele pe marginea rîului. |
4 | Vacile urîte la vedere și slabe la trup au mîncat pe cele șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup. Și Faraon s’a trezit. |
5 | A adormit din nou, și a visat un al doilea vis. Se făcea că șapte spice de grîu grase și frumoase au crescut pe acelaș pai. |
6 | Și după ele au răsărit alte șapte spice slabe și arse de vîntul de răsărit. |
7 | Spicele slabe au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s’a trezit. Iată visul. |
8 | Dimineața, Faraon s’a turburat, și a trimes să cheme pe toți magii și pe toți înțelepții Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni n’a putut să le tîlmăcească lui Faraon. |
9 | Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvîntul, și a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greșala mea. |
10 | Faraon se mîniase pe slujitorii lui; și mă aruncase în temniță, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine și pe mai marele pitarilor. |
11 | Amîndoi am visat cîte un vis în aceeaș noapte; și anume, fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tîlmăcire deosebită. |
12 | Era acolo cu noi un tînăr Evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visurile noastre, și el ni le-a tîlmăcit, și ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia. |
13 | Lucrurile s’au întîmplat întocmai după tîlmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine Faraon m’a pus iarăș în slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l-a spînzurat.“ |
14 | Faraon a trimes să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniță. Iosif s’a ras, și-a schimbat hainele, și s’a dus la Faraon. |
15 | Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tîlmăci; și am aflat că tu tîlmăcești un vis, îndată dupăce l-ai auzit.“ |
16 | Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!“ |
17 | Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu, se făcea că stăteam pe malul rîului. |
18 | Și deodată șapte vaci grase la trup și frumoase la chip s’au suit din rîu, și au început să pască prin mlaștini. |
19 | După ele s’au suit alte șapte vaci, slabe, foarte urîte la chip, și sfrijite: n’am mai văzut altele așa de urîte în toată țara Egiptului. |
20 | Vacile cele sfrijite și slabe au mîncat pe cele șapte vaci dintîi, cari erau grase. |
21 | Le-au înghițit, fără să se poată cunoaște că intraseră în pîntecele lor; ba încă înfățișarea lor era tot așa de urîtă ca mai înainte. Și m’am deșteptat. |
22 | Am mai văzut în vis șapte spice pline și frumoase, cari creșteau pe acelaș pai. |
23 | Și după ele au răsărit șapte spice goale, slabe, arse de vîntul de răsărit. |
24 | Spicele slabe au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut tîlmăci.“ |
25 | Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon însemnează un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă. |
26 | Cele șapte vaci frumoase înseamnă șapte ani; și cele șapte spice frumoase înseamnă șapte ani: este un singur vis. |
27 | Cele șapte vaci sfrijite și urîte, cari se suiau după cele dintîi, înseamnă șapte ani; și cele șapte spice goale, arse de vîntul de răsărit, vor fi șapte ani de foamete. |
28 | Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon, ce are să facă. |
29 | Iată, vor fi șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului. |
30 | După ei vor veni șapte ani de foamete, așa că se va uita tot belșugul acesta în țara Egiptului, și foametea va topi țara. |
31 | Foametea aceasta care va urma va fi așa de mare că nu se va mai cunoaște belșugul în țară. |
32 | Cît privește faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărît din partea lui Dumnezeu, și că Dumnezeu se va grăbi să-l aducă la îndeplinire. |
33 | Acum, Faraon să aleagă un om priceput și înțelept, și să-l pună în fruntea țării Egiptului. |
34 | Faraon să pună prefecți în țară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor șapte ani de belșug. |
35 | Să se strîngă toate bucatele din acești ani buni cari au să vină; să se facă, la îndemîna lui Faraon, grămezi de grîu, provizii în cetăți, și să le păzească. |
36 | Bucatele acestea vor fi provizia țării, pentru cei șapte ani de foamete, cari vor veni în țara Egiptului, pentruca țara să nu fie prăpădită de foamete.“ |
37 | Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor lui. |
38 | Și Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?“ |
39 | Și Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ți-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atît de priceput și atît de înțelept ca tine. |
40 | Te pun mai mare peste casa mea, și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai pe sus de tine.“ |
41 | Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îți dau stăpînire peste toată țara Egiptului.“ |
42 | Faraon și-a scos inelul din deget, și l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subțire, și i-a pus un lanț de aur la gît. |
43 | L-a suit în carul care venea după al lui, și strigau înaintea lui: „În genunchi!“ Astfel i-a dat Faraon stăpînire peste toată țara Egiptului. |
44 | Și a mai zis lui Iosif: „Eu sînt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mîna nici piciorul în toată țara Egiptului.“ |
45 | Faraon a pus lui Iosif numele: Țafnat-Paeneah, și i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Și Iosif a pornit să cerceteze țara Egiptului. |
46 | Iosif era în vîrstă de treizeci de ani cînd s’a înfățișat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și a plecat de la Faraon și a străbătut toată țara Egiptului. |
47 | În timpul celor șapte ani de rod, pămîntul a dat bucate din belșug. |
48 | Iosif a strîns toate bucatele din acești șapte ani de belșug în țara Egiptului. A făcut provizii în cetăți, punînd în fiecare cetate bucatele de pe cîmpul de primprejur. |
49 | Iosif a strîns grîu, ca nisipul mării, atît de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură. |
50 | Înaintea anilor de foamete, i s’au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. |
51 | Iosif a pus întîiului născut numele Manase; „căci“, a zis el, „Dumnezeu m’a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu.“ |
52 | Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim; „căci“, a zis el, „Dumnezeu m’a făcut roditor în țara întristării mele.“ |
53 | Cei șapte ani de belșug cari au fost în țara Egiptului, au trecut. |
54 | Și au început să vină cei șapte ani de foamete, așa cum vestise Iosif. În toată țările era foamete; dar în toată țara Egiptului era pîne. |
55 | Cînd a flămînzit, în sfîrșit, toată țara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pîne. Faraon a spus tuturor Egiptenilor: „Duceți-vă la Iosif, și faceți ce vă va spune el.“ |
56 | Foametea bîntuia în toată țara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii, și a vîndut grîu Egiptenilor. Foametea creștea din ce în ce mai mult în țara Egiptului. |
57 | Și din toate țările venea lumea în Egipt, ca să cumpere grîu dela Iosif; căci în toate țările era foamete mare. |