Jesus · Bible · HTML · CSS · JS · PHP · SVG · Applications

Geneza 41

1După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lîngă rîu (Nil).
2Și iată că șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup s’au suit din rîu, și au început să pască prin mlaștini.
3După ele s’au mai suit din rîu alte șapte vaci urîte la vedere și slabe la trup, și s’au așezat lîngă ele pe marginea rîului.
4Vacile urîte la vedere și slabe la trup au mîncat pe cele șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup. Și Faraon s’a trezit.
5A adormit din nou, și a visat un al doilea vis. Se făcea că șapte spice de grîu grase și frumoase au crescut pe acelaș pai.
6Și după ele au răsărit alte șapte spice slabe și arse de vîntul de răsărit.
7Spicele slabe au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s’a trezit. Iată visul.
8Dimineața, Faraon s’a turburat, și a trimes să cheme pe toți magii și pe toți înțelepții Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni n’a putut să le tîlmăcească lui Faraon.
9Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvîntul, și a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greșala mea.
10Faraon se mîniase pe slujitorii lui; și mă aruncase în temniță, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine și pe mai marele pitarilor.
11Amîndoi am visat cîte un vis în aceeaș noapte; și anume, fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tîlmăcire deosebită.
12Era acolo cu noi un tînăr Evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visurile noastre, și el ni le-a tîlmăcit, și ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia.
13Lucrurile s’au întîmplat întocmai după tîlmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine Faraon m’a pus iarăș în slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l-a spînzurat.“
14Faraon a trimes să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniță. Iosif s’a ras, și-a schimbat hainele, și s’a dus la Faraon.
15Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tîlmăci; și am aflat că tu tîlmăcești un vis, îndată dupăce l-ai auzit.“
16Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!“
17Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu, se făcea că stăteam pe malul rîului.
18Și deodată șapte vaci grase la trup și frumoase la chip s’au suit din rîu, și au început să pască prin mlaștini.
19După ele s’au suit alte șapte vaci, slabe, foarte urîte la chip, și sfrijite: n’am mai văzut altele așa de urîte în toată țara Egiptului.
20Vacile cele sfrijite și slabe au mîncat pe cele șapte vaci dintîi, cari erau grase.
21Le-au înghițit, fără să se poată cunoaște că intraseră în pîntecele lor; ba încă înfățișarea lor era tot așa de urîtă ca mai înainte. Și m’am deșteptat.
22Am mai văzut în vis șapte spice pline și frumoase, cari creșteau pe acelaș pai.
23Și după ele au răsărit șapte spice goale, slabe, arse de vîntul de răsărit.
24Spicele slabe au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut tîlmăci.“
25Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon însemnează un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă.
26Cele șapte vaci frumoase înseamnă șapte ani; și cele șapte spice frumoase înseamnă șapte ani: este un singur vis.
27Cele șapte vaci sfrijite și urîte, cari se suiau după cele dintîi, înseamnă șapte ani; și cele șapte spice goale, arse de vîntul de răsărit, vor fi șapte ani de foamete.
28Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon, ce are să facă.
29Iată, vor fi șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului.
30După ei vor veni șapte ani de foamete, așa că se va uita tot belșugul acesta în țara Egiptului, și foametea va topi țara.
31Foametea aceasta care va urma va fi așa de mare că nu se va mai cunoaște belșugul în țară.
32Cît privește faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărît din partea lui Dumnezeu, și că Dumnezeu se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.
33Acum, Faraon să aleagă un om priceput și înțelept, și să-l pună în fruntea țării Egiptului.
34Faraon să pună prefecți în țară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor șapte ani de belșug.
35Să se strîngă toate bucatele din acești ani buni cari au să vină; să se facă, la îndemîna lui Faraon, grămezi de grîu, provizii în cetăți, și să le păzească.
36Bucatele acestea vor fi provizia țării, pentru cei șapte ani de foamete, cari vor veni în țara Egiptului, pentruca țara să nu fie prăpădită de foamete.“
37Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor lui.
38Și Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?“
39Și Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ți-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atît de priceput și atît de înțelept ca tine.
40Te pun mai mare peste casa mea, și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai pe sus de tine.“
41Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îți dau stăpînire peste toată țara Egiptului.“
42Faraon și-a scos inelul din deget, și l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subțire, și i-a pus un lanț de aur la gît.
43L-a suit în carul care venea după al lui, și strigau înaintea lui: „În genunchi!“ Astfel i-a dat Faraon stăpînire peste toată țara Egiptului.
44Și a mai zis lui Iosif: „Eu sînt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mîna nici piciorul în toată țara Egiptului.“
45Faraon a pus lui Iosif numele: Țafnat-Paeneah, și i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Și Iosif a pornit să cerceteze țara Egiptului.
46Iosif era în vîrstă de treizeci de ani cînd s’a înfățișat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și a plecat de la Faraon și a străbătut toată țara Egiptului.
47În timpul celor șapte ani de rod, pămîntul a dat bucate din belșug.
48Iosif a strîns toate bucatele din acești șapte ani de belșug în țara Egiptului. A făcut provizii în cetăți, punînd în fiecare cetate bucatele de pe cîmpul de primprejur.
49Iosif a strîns grîu, ca nisipul mării, atît de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.
50Înaintea anilor de foamete, i s’au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.
51Iosif a pus întîiului născut numele Manase; „căci“, a zis el, „Dumnezeu m’a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu.“
52Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim; „căci“, a zis el, „Dumnezeu m’a făcut roditor în țara întristării mele.“
53Cei șapte ani de belșug cari au fost în țara Egiptului, au trecut.
54Și au început să vină cei șapte ani de foamete, așa cum vestise Iosif. În toată țările era foamete; dar în toată țara Egiptului era pîne.
55Cînd a flămînzit, în sfîrșit, toată țara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pîne. Faraon a spus tuturor Egiptenilor: „Duceți-vă la Iosif, și faceți ce vă va spune el.“
56Foametea bîntuia în toată țara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii, și a vîndut grîu Egiptenilor. Foametea creștea din ce în ce mai mult în țara Egiptului.
57Și din toate țările venea lumea în Egipt, ca să cumpere grîu dela Iosif; căci în toate țările era foamete mare.
HomeMenu