| 1 | Cînd a auzit Iacov că este grîu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentruce stați și vă uitați unii la alții?“ |
| 2 | Și a zis: „Iată, aud că este grîu în Egipt; pogorîți-vă, și cumpărați-ne grîu de acolo, ca să trăim și să nu murim.“ |
| 3 | Zece frați ai lui Iosif s’au pogorît în Egipt, ca să cumpere grîu. |
| 4 | Iacov n’a trimes cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să nu i se întîmple vreo nenorocire. |
| 5 | Fiii lui Israel au venit să cumpere și ei grîu, împreună cu cei ce veneau pentru acelaș lucru; căci în Canaan era foamete. |
| 6 | Iosif era mai mare în țară; el vindea grîu la tot poporul din țară. Frații lui Iosif au venit, și s’au aruncat cu fața la pămînt înaintea lui. |
| 7 | Iosif, cum a văzut pe frații săi, i-a cunoscut; dar s’a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru, și le-a zis: „De unde veniți?“ Ei au răspuns: „Venim din țara Canaan, ca să cumpărăm merinde.“ |
| 8 | Iosif a cunoscut pe frații săi, dar ei nu l-au cunoscut. |
| 9 | Iosif și-a adus aminte de visurile, pe cari le visase cu privire la ei, și le-a zis: „Voi sînteți iscoade; ați venit numai ca să cercetați locurile slabe ale țării.“ |
| 10 | Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană. |
| 11 | Noi toți sîntem fiii aceluiaș om; sîntem oameni de treabă, robii tăi nu sînt iscoade.“ |
| 12 | El le-a zis: „Ba nu; ați venit să cercetați locurile slabe ale țării.“ |
| 13 | Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, sîntem doisprezece frați, fii ai aceluiaș om, din țara Canaan; și iată, cel mai tînăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viață.“ |
| 14 | Iosif le-a zis: „V’am spus că sînteți iscoade. |
| 15 | Iată cum veți fi încercați. Pe viața lui Faraon că nu veți ieși de aici pînă nu va veni fratele vostru cel tînăr! |
| 16 | Trimeteți pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar voi, rămîneți la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare, și voi ști dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viața lui Faraon că sînteți niște iscoade.“ |
| 17 | Și i-a aruncat pe toți, trei zile în temniță. |
| 18 | A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceți lucrul acesta, și veți trăi. Eu mă tem de Dumnezeu! |
| 19 | Dacă sînteți oameni de treabă, să rămînă unul din frații voștri închis în temnița voastră; iar ceilalți plecați, luați grîu ca să vă hrăniți familiile, |
| 20 | și aduceți-mi pe fratele vostru cel tînăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare și să scăpați de moarte.“ Și așa au făcut. |
| 21 | Ei au zis atunci unul către altul: „Da; am fost vinovați față de fratele nostru; căci am văzut neliniștea sufletului lui, cînd ne ruga, și nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.“ |
| 22 | Ruben a luat cuvîntul, și le-a zis: „Nu vă spuneam eu să nu faceți o astfel de nelegiuire față de băiatul acesta?“ Dar n’ați ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sîngele lui.“ |
| 23 | Ei nu știau că Iosif îi înțelegea, căci vorbea cu ei printr’un tîlmaci. |
| 24 | Iosif a plecat la oparte dela ei, ca să plîngă. În urmă s’a întors, și le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon, și a pus să-l lege cu lanțuri în fața lor. |
| 25 | Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grîu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui, și să li se dea merinde pentru drum. Și așa s’a făcut. |
| 26 | Ei și-au încărcat grîul pe măgari, și au plecat. |
| 27 | Unul din ei și-a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului în locul unde au mas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului, |
| 28 | și a zis fraților săi: „Argintul meu mi s’a dat înapoi, și iată-l în sacul meu.“ Atunci li s’a tăiat inima; și au zis unul altuia, tremurînd: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?“ |
| 29 | S’au întors la tatăl lor Iacov, în țara Canaan, și i-au istorisit tot ce li se întîmplase. Ei au zis: |
| 30 | „Omul acela, care este domnul țării, ne-a vorbit aspru, și ne-a luat drept iscoade. |
| 31 | Noi i-am spus: „Sîntem oameni de treabă, nu sîntem iscoade. |
| 32 | Sîntem doisprezece frați, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, și cel mai tînăr este azi cu tatăl nostru în țara Canaan.“ |
| 33 | Și omul acela, care este domnul țării, ne-a zis: „Iată cum voi cunoaște dacă sînteți oameni de treabă. Lăsați la mine pe unul din frații voștri, luați merinde pentru familiile voastre, plecați, |
| 34 | și aduceți-mi pe fratele vostru cel tînăr. Voi ști astfel că nu sînteți iscoade, ci sînteți oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru, și veți putea să străbateți țara în voie.“ |
| 35 | Cînd și-au golit sacii, iată că legătura cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei și tatăl lor au văzut legăturile cu argintul, și s’au temut. |
| 36 | Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiți de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, și voiți să luați și pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!“ |
| 37 | Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amîndoi fiii mei, dacă nu-ți voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mîna mea, și ți-l voi aduce înapoi.“ |
| 38 | Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate pogorî împreună cu voi; căci fratele lui a murit, și el a rămas singur; dacă i s’ar întîmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceți, cu durere îmi veți pogorî perii mei cei albi în locuința morților.“ |
