| 1 | Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cît vor putea să ducă, și pune argintul fiecăruia la gura sacului său. |
| 2 | Să pui și paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tînăr, împreună cu argintul cuvenit pentru prețul grîului lui“. Economul a făcut cum îi poruncise Iosif. |
| 3 | Dimineața, cum s’a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor. |
| 4 | Dar abia ieșiseră din cetate, și nu se depărtaseră deloc de ea, cînd Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; și, cînd îi vei ajunge, să le spui: «Pentruce ați răsplătit binele cu rău? |
| 5 | De ce ați furat paharul din care bea domnul meu, și de care se slujește pentru ghicit? Rău ați făcut că v’ați purtat astfel.“ |
| 6 | Economul i-a ajuns, și le-a spus aceste cuvinte. |
| 7 | Ei i-au răspuns: „Domnule, pentruce vorbești astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvîrșit o asemenea faptă! |
| 8 | Iată, noi ți-am adus din țara Canaanului argintul, pe care l-am găsit la gura sacilor noștri; cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău? |
| 9 | Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul, și noi înșine să fim robi ai domnului nostru!“ |
| 10 | El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul, să fie robul meu; iar voi veți fi nevinovați.“ |
| 11 | Îndată, și-a pogorît fiecare sacul la pămînt. Fiecare și-a deschis sacul. |
| 12 | Economul i-a scotocit, începînd cu cel mai în vîrstă și sfîrșind cu cel mai tînăr; și paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin. |
| 13 | Ei și-au rupt hainele, și-a încărcat fiecare măgarul, și s’au întors în cetate. |
| 14 | Iuda și frații lui au ajuns la casa lui Iosif, pe cînd era el încă acolo, și s’au aruncat cu fața la pămînt înaintea lui. |
| 15 | Iosif le-a zis: „Ce faptă ați făcut? Nu știți că un om ca mine are putere să ghicească?“ |
| 16 | Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptățim?“ Dumnezeu a dat pe față nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi, și acela la care s’a găsit paharul.“ |
| 17 | Dar Iosif a zis: „Să mă ferească Dumnezeu să fac așa ceva! Omul la care s’a găsit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiți-vă înapoi în pace la tatăl vostru.“ |
| 18 | Atunci Iuda s’a apropiat de Iosif, și a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu, și să nu te mînii pe robul tău! Căci tu ești ca Faraon. |
| 19 | Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicînd: „Mai trăește tatăl vostru, și mai aveți vreun frate?“ |
| 20 | Noi am răspuns domnului meu: „Avem un tată bătrîn, și un frate tînăr, copil făcut la bătrîneța lui; băiatul acesta avea un frate care a murit, și care era dela aceeaș mamă; el a rămas singur, și tatăl lui îl iubește.“ |
| 21 | Tu ai spus robilor tăi: „Aduceți-l la mine ca să-l văd cu ochii mei.“ |
| 22 | Noi am răspuns domnului meu: „Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.“ |
| 23 | Tu ai spus robilor tăi: „Dacă nu se va pogorî și fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeți fața.“ |
| 24 | Cînd ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu. |
| 25 | Tatăl nostru a zis: „Duceți-vă iarăș să ne cumpărați ceva merinde.“ |
| 26 | Noi am răspuns: „Nu putem să ne ducem; dar dacă fratele nostru cel tînăr va fi cu noi, ne vom duce; căci nu putem vedea fața omului aceluia, de cît dacă fratele nostru cel tînăr va fi cu noi.“ |
| 27 | Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: „Voi știți că nevastă-mea mi-a născut doi fii. |
| 28 | Unul a ieșit dela mine, și cred că a fost sfîșiat negreșit de fiare, căci nu l-am mai văzut pînă astăzi. |
| 29 | Dacă-mi mai luați și pe acesta, și i se va întîmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veți pogorî bătrînețele în locuința morților.“ |
| 30 | Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedeslipit sufletul lui, |
| 31 | el are să moară, cînd va vedea că băiatul nu este; și robii tăi vor pogorî cu durere în locuința morților bătrînețele robului tău, tatăl nostru. |
| 32 | Căci robul tău s’a pus chezăș pentru copil, și a zis tatălui meu: „Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna față de tatăl meu.“ |
| 33 | Îngăduie, dar, te rog, robului tău să rămînă în locul băiatului, ca rob al domnului meu; iar băiatul să se suie înapoi cu frații săi. |
| 34 | Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mîhnirea tatălui meu!“ |
